Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid,

Cu zece porți înalte, ce-n fața-i se deschid,

Ai crede că încape printr-însele oricine,

Și-n grabă ca să intre o-ntreagă lume vine,

Dar când ajungi la scara palatului de morți,

În găuri se preschimbă înaltele lui porți,

Și intră numai omul ce-ndoaie-a sa spinare,

Având să se târască mai multă-ndemânare!