CAP. XIII EXCELSIOR

, In mausoleul dela Bellu…

(14 Martie 1939)

Şi totuşi, iat-o! Iulia Haşdeu e între noi. Pământul i-a păstrat trupul, imaculat şi după moarte. Nici un vierme n'a profanat crinul.

Prin geamul magic, din mausoleu, prin care Haşdeu îşi vedea zilnic copila îmbălsămată, stând acolo ceasuri întregi, la biroul ei, cu relicvele ei scumpe, şi convorbind într'o limbă înţeleasă numai de dânsul, pentrucă i-o vorbea numai lui, Iulia Haşdeu se vede şi astăzi aproape aşa cum a fost acum cincizeci de ani. Stă acolo în sarcofagul ei alb cu acoperiş de cristal, în haină albă, cu chipul alb, pergamentat. Se văd încă fruntea senină şi buclele de păr castaniu, aşa cum au încremenit sub mâna pioasă ce i le-a resfirat, pentru ultima oară, nasul mic şi drept, gura în zâmbetul final, cotropit de moarte, cu albul feţei de fildeş, iar ochii! Ah ochii aceia nu mai au nimic din lumea aceasta. Stau aşa cum îi spunea părintelui său la acele mistice colocvii: „Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffir…”

Iar spiritul ei, evadând din când în când, din veşnicul exceâsior, în acele ore în care îngerii, pregătindu-i vizitele terestre, purifică sferele prin care el străbate, vine asupra acestui mausoleu, spre a-şi revedea sălaşul curmat de pătimire, şi a-1 acoperi cu recea mângâere pe care n'a cunoscut-o atunci când el palpita cald.

II simte oricine îşi poate dematerializa o clipă lutul, oricine şi-1 poate purifica; îl aude ca o armonie ori ca o binecuvântare a martirei, pentru cei care vin să se închine o clipă, cu gând curat, muceniciei ei, şi să înveţe legile filosofice şi morale pe care ea le-a dictat părintelui său: „Legea religioasă: Crede! Crede în Dumnezeu! Crede în nemurirea sufletului l Crede în darul comunicărei cu cei duşi!

Legea morală: Iubeşte şi ajută! Iubeşte şi ajută neamul! Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte! Iubeşte şi ajuta fără a pregeta la folosul tău.

Legea socială: Nu necinsti! Nu necinsti pe tine însuţi ca să te cinstească alţii. Nu necinstiţi pe alţii, ca să te cinsteşti pe tine însuţi. Nu necinsti munca, căci munca e viaţa!

Legea filosofică: Când atunci, când faptul ţii, adevărul ştii. Când nu vrei să crezi, atunci nu poţi să vezi! Când cauţi dovadă, atunci găseşti tăgadă!

Iar părintele său ascultător, înţelegător ca nimeni altul, al acestor dogme transmise, le-a însemnat cu dalta pe lespede. Şi ele stau acolo ca un testament suprem, dictat din sferele adevărului infinit, pentru toţi cei cari acordă vieţii nu ţel, sufletului un reazăm şi nădejdilor o împlinire.

Colo, după geamul eternităţii, ca un înger între oameni, veghează asupra noastră, candidă şi îndumnezeită, Iulia Haşdeu!

SFÂRŞIT