1. Cei doi poli ai expresiei valorii: forma relativă şi forma de echivalent

 Misterul oricărei forme a valorii rezidă în această formă simplă. Analiza ei prezintă deci adevărata dificultate.

Două mărfuri diferite, A şi B, în exemplul nostru pînza şi haina, joacă aici, evident, două roluri diferite. Pînza îşi exprimă valoarea în haină, iar haina serveşte ca material pentru această expresie a valorii. Prima marfă joacă un rol activ, a doua un rol pasiv. Valoarea primei mărfi este reprezentată ca valoare relativă, cu alte cuvinte ea se află în forma relativă a valorii. A doua marfă funcţionează ca echivalent, cu alte cuvinte se află în forma de echivalent.

Forma relativă a valorii şi forma de echivalent sînt momente corelative, care se condiţionează reciproc, inseparabile; în acelaş timp însă ele sînt extreme opuse, care se exclud reciproc, adică poli ai aceleiaşi expresii a valorii; ele se repartizează întotdeauna asupra unor mărfuri diferite, pe care expresia valorii le raportează una la cealaltă. Nu pot exprima, de pildă, valoarea pînzei în pînză. 20 de coţi de pînză = 20 de coţi de pînză nu este o expresie a valorii. Această ecuaţie arată, dimpotrivă, că 20 de coţi de pînză nu sînt nimic altceva decît 20 de coţi de pînză, adică o cantitate determinată din obiectul de întrebuinţare — pînză. Prin urmare, valoarea pînzei poate să fie exprimată numai relativ, adică într-o altă marfă. Forma relativă a valorii pînzei presupune, aşadar, că o altă marfă oarecare i se opune sub formă de echivalent. Pe de altă parte, această altă marfă, care figurează ca echivalent, nu poate să se afle în acelaşi timp în forma relativă a valorii. Nu ea este aceea care îşi exprimă valoarea. Ea nu face decît să furnizeze materialul pentru expresia valorii altei mărfi.

Ce-i drept, expresia: 20 de coţi de pînză = 1 haină, sau: 20 de coţi de pînză valorează cît 1 haină cuprinde în ea şi reciproca: 1 haină = 20 de coţi de pînză, sau: 1 haină valorează cît 20 de coţi de pînză. Dar atunci trebuie să inversez ecuaţia pentru a exprima în mod relativ valoarea hainei, şi, de îndată ce fac acest lucru, pînza devine echivalent în locul hainei. Aceeaşi marfă nu poate, aşadar, să figureze simultan în ambele forme în aceeaşi expresie a valorii. Dimpotrivă, aceste două forme se exclud reciproc ca doi poli opuşi.

Chestiunea dacă o marfă se află în forma relativă a valorii sau în forma opusă, de echivalent, depinde exclusiv de locul pe care ea îl ocupă de fiecare dată în expresia valorii, adică de faptul dacă ea este marfa a cărei valoare se exprimă sau marfa în care se exprimă valoarea.