3. Forma-valoare sau valoarea de schimb

Mărfurile vin pe lume sub formă de valori de întrebuinţare sau corpuri-marfă, ca fier, pînză, grîu etc. Aceasta este forma lor naturală, obişnuită. Dar ele sînt mărfuri numai pentru că au un caracter dublu, pentru că sînt în acelaşi timp obiecte de întrebuinţare şi purtătoare de valoare. Ele apar deci ca mărfuri sau au forma de marfă numai în măsura în care au formă dublă: formă naturală şi formă-valoare.

Valoarea (Wertgegenständlichkeit) mărfurilor se deosebeşte de văduva Quickly i) prin aceea că nu ştii cum să o iei 27 . În contrast direct cu obiectualitatea senzorială grosolană a corpului-marfă, în valoarea (Wertgegenständlichkeit) lui nu intră nici un atom de substanţă din natură. Putem deci să sucim şi să învîrtim cît poftim orice marfă; ca obiect-valoare (Wertding) ea rămîne insesizabilă. Dacă ne amintim însă că mărfurile posedă valoare (Wertgegenständlichkeit) numai în măsura în care sînt expresii ale aceleiaşi unităţi sociale, ale muncii omeneşti, că valoarea (Wertgegenständlichkeit) lor are prin urmare un caracter pur social, se înţelege de la sine că ea nu poate să apară decît în raportul social dintre o marfă şi altă marfă. Într-adevăr, am pornit de la valoarea de schimb sau de la raportul de schimb al mărfurilor pentru a da de urmele valorii cuprinse în mărfuri. Acum trebuie să ne întoarcem la această formă de manifestare a valorii.

Oricine ştie, chiar dacă nu ştie nimic altceva, că mărfurile posedă o formă-valoare comună, care contrastează în modul cel mai izbitor cu formele naturale felurite ale valorilor lor de întrebuinţare: forma bani. Aici urmează să facem ceea ce economia politică burgheză nici n-a încercat măcar să facă, şi anume să arătăm geneza acestei forme bani, adică să urmărim dezvoltarea expresiei de valoare cuprinse în raportul de valoare al mărfurilor de la forma ei cea mai simplă şi insignifiantă pînă la strălucitoarea formă bani. O dată cu aceasta va dispărea şi enigma banilor.

Raportul valoric cel mai simplu este, evident, raportul de valoare dintre o marfă şi o singură altă marfă de un fel diferit, oricare ar fi ea. Raportul valoric dintre două mărfuri ne dă deci cea mai simplă expresie a valorii unei mărfi.