B) Forma totală sau dezvoltată a valorii

z marfă A = u marfă B sau = v marfă C sau = w marfă D sau = x marfă E sau = etc.

(20 de coţi de pînză = 1 haină sau = 10 pfunzi de ceai sau = 40 de pfunzi de cafea sau = 1 cuarter de grîu sau = 2 uncii de aur sau 1/2 tonă de fier sau = etc.)

1. Forma relativă dezvoltată a valorii

 Valoarea unei mărfi, de pildă a pînzei, este exprimată acum în nenumărate alte elemente din lumea mărfurilor. Orice alt corp-marfă devine o oglindă a valorii pînzei 23) . De-abia acum această valoare apare ea însăşi realmente ca cristalizare de muncă omenească nediferenţiată. Căci munca pe care o creează este exprimată acum clar ca muncă echivalentă cu orice altă muncă omenească, indiferent de forma naturală a acesteia din urmă şi deci indiferent dacă ea se concretizează într-o haină sau în grîu, fier, aur etc. Prin forma ei valoare, pînza se află deci acum într-un raport social nu numai cu un singur fel de marfă diferită de ea, ci cu întreaga lume a mărfurilor. Ca marfă ea este cetăţean al acestei lumi. În acelaşi timp, seria nesfîrşită a expresiilor valorii mărfii demonstrează că ei îi este indiferentă forma specială a valorii de întrebuinţare în care se manifestă.

În prima formă: 20 de coţi de pînză = 1 haină poate să fie întîmplător faptul că aceste două mărfuri se schimbă una pe alta într-un raport cantitativ determinat. În a doua formă, dimpotrivă, se constată imediat un substrat care este esenţial diferit de fenomenul întîmplător şi care îl determină pe acesta. Mărimea valorii pînzei rămîne aceeaşi, indiferent dacă este exprimată în haină sau în cafea, fier etc., într-o infinitate de mărfuri diferite aparţinînd celor mai diferiţi posesori. Raportul întîmplător dintre doi posesori de mărfuri individuali dispare. Devine astfel evident că nu schimbul reglează mărimea valorii mărfii, ci, dimpotrivă, mărimea valorii mărfii reglează raporturile ei de schimb.

2. Forma de echivalent specială

Orice marfă — haină, ceai, grîu, fier etc. — este considerată, în expresia valorii pînzei, ca echivalent şi deci ca corp-valoare. Forma naturală determinată a fiecăreia din aceste mărfuri este acum o formă de echivalent specială alături de multe altele. Tot astfel variatele feluri de munci utile concrete, determinate, cuprinse în diferitele corpuri-marfă, apar acum ca tot atîtea forme speciale de concretizare sau de manifestare ale muncii omeneşti în general.

3. Neajunsurile formei totale sau dezvoltate a valorii  

În primul rînd, expresia relativă a valorii mărfii este incompletă, deoarece seria termenilor ei nu se încheie niciodată. Lanţul în care fiecare ecuaţie de valoare formează o verigaă poate fi prelungit continuu prin apariţia fiecărui nou fel de marfă, care furnizează materialul pentru o nouă expresie a valorii. În al doilea rînd, acest lanţ formează un mozaic de expresii ale valorii de natură diferită. În sfîrşit, dacă valoarea relativă a fiecărei mărfi este exprimată în această formă dezvoltată, forma relativă a valorii fiecărei mărfi este, aşa cum trebuie să fie, un şir nesfîrşit de expresii ale valorii, diferit de forma relativă a valorii fiecărei alte mărfi. Neajunsurile formei relative dezvoltate a valorii se reflectă, la rîndul lor, în forma de echivalent care îi corespunde. Întrucît forma naturală a fiecărui fel de marfă în parte este aici o formă de echivalent specială, alături de nenumărate alte forme de echivalent speciale, nu există în general decît forme de echivalent limitate, din care fiecare le exclude pe toate celelalte. Tot astfel felul de muncă utilă concretă, determinată, cuprins în fiecare marfă-echivalent special nu este decît o formă de manifestare specială, deci incompletă, a muncii omeneşti. Această muncă omenească capătă, ce-i drept, forma ei de manifestare completă, sau totală, în ansamblul formelor de manifestare speciale. Dar în felul acesta ea nu posedă o formă de manifestare unitară.

Totuşi, forma relativă dezvoltată a valorii nu constă decît dintr-o sumă de expresii relative simple ale valorii sau de ecuaţii ale primei forme, ca, de pildă:

20 de coţi de pînză = 1 haină
20 de coţi de pînză = 10 pfunzi de ceai etc.

Fiecare din aceste ecuaţii conţine însă şi ecuaţia inversă, identică cu ea:

1 haină = 20 de coţi de pînză
10 pfunzi de ceai = 20 de coţi de pînză etc.

Într-adevăr, dacă un om schimbă pînza sa cu multe alte mărfuri şi exprimă, prin urmare, valoarea ei într-o serie de alte mărfuri, în mod necesar şi ceilalţi numeroşi posesori de mărfuri trebuie să-şi schimbe mărfurile pe pînză şi deci să exprime valorile diferitelor lor mărfuri în aceeaşi a treia marfă, adică în pînză. Dacă inversăm deci seria: 20 de coţi de pînză = 1 haină sau = 10 pfunzi de ceai sau = etc., adică dacă exprimăm reciproca cuprinsă implicit în serie, obţinem: