10. Marea industrie şi agricultura

Revoluţia provocată de marea industrie în agricultură şi în relaţiile sociale ale agenţilor producţiei agricole nu va putea fi descrisă decît mai tîrziu. Aici va fi suficientă anticiparea cîtorva rezultate ale ei. Dacă folosirea maşinii în agricultură în mare parte nu este însoţită de inconvenientele fizice pe care le pricinuieşte muncitorului de fabrică 323) , ea acţionează aici şi mai intens şi fără a întîmpina vreo rezistenţă în direcţia transformării muncitorilor în „excedentari“, lucru pe care îl vom vedea amănunţit mai tîrziu. În comitatele Cambridge şi Suffolk, de pildă, suprafaţa cultivată a crescut mult în ultimii douăzeci de ani, în timp ce în aceeaşi perioadă populaţia rurală a scăzut nu numai relativ, dar şi absolut. În Statele Unite ale Americii de Nord, maşinile agricole înlocuiesc deocamdată numai virtual pe muncitori, adică permit producătorului cultivarea unei suprafeţe mai mari, dar nu elimină muncitori realmente ocupaţi. În Anglia şi în Wales, numărul persoanelor ocupate în fabricile constructoare de maşini agricole era în 1861 de 1.034, în timp ce numărul muncitorilor agricoli care lucrau la maşini cu abur şi la maşini-unelte era doar de 1.205.

În sfera agriculturii, marea industrie are efectul cel mai revoluţionar, în sensul că desfiinţează reazemul vechii societăţi, „ţăranul“, şi îl înlocuieşte cu muncitorul salariat. Necesitatea unei transformări sociale şi antagonismele de la ţară devin identice cu cele de la oraş. În locul celei mai conservatoare şi mai iraţionale gospodării apare aplicarea tehnologică, conştientă a ştiinţei. Ruperea legăturii iniţiale de rudenie dintre agricultură şi manufactură, legătură care reunea formele copilăreşti nedezvoltate ale amîndurora, este desăvîrşită de modul de producţie capitalist. Acest mod de producţie creează însă în acelaşi timp premisele materiale ale unei sinteze noi, superioare, de unire a agriculturii cu industria pe baza formelor antagonic dezvoltate ale acestora. O dată cu precumpănirea mereu crescîndă a populaţiei orăşeneşti pe care producţia capitalistă o aglomerează în centre mari, această producţie acumulează, pe de o parte, forţa motrice istorică a societăţii, dar împiedică, pe de altă parte, schimbul de substanţe dintre om şi pămînt, adică restituirea către sol a elementelor lui constitutive folosite de om sub formă de alimente şi îmbrăcăminte, deci condiţia naturală veşnică a fertilităţii permanente a pămîntului. În felul acesta ea distruge în acelaşi timp sănătatea fizică a muncitorilor de la oraş şi viaţa spirituală a muncitorilor agricoli 324) . Dar, distrugînd condiţiiie apărute doar spontan ale acestui schimb de substanţe, ea impune totodată restabilirea lui sistematică ca lege care reglează producţia socială şi într-o formă adecvată dezvoltării depline a omului. În agricultură, ca şi în manufactură, transformarea capitalistă a procesului de producţie apare totodată ca mucenicie a producătorilor, mijlocul de muncă ca mijloc de subjugare, de exploatare şi de sărăcire a muncitorului, combinarea socială a proceselor de muncă ca înăbuşire organizată a vitalităţii, libertăţii şi independenţei sale individuale. Dispersarea muncitorilor agricoli pe mari întinderi le frînge puterea de rezistenţă, pe cînd concentrarea muncitorilor de la oraşe face să crească această putere. Ca şi în industria de la oraşe, sporirea forţei productive a muncii şi fluiditatea ei se plăteşte în agricultura modernă cu preţul distrugerii şi sleirii forţei de muncă însăşi. Şi orice progres al agriculturii capitaliste constituie nu numai un progres în arta de a-l jefui pe muncitor, ci şi în arta de a jefui pămîntul; orice progres în creştere fertilităţii lui pentru o perioadă anumită constituie totodată un progres în distrugerea surselor permanente ale acestei fertilităţi. Cu cît mai mult o ţară, ca, de pildă, Statele Unite ale Americii de Nord, are drept bază a dezvoltării marea industrie, cu atît mai rapid este acest proces de distrugere 325) . Prin urmare, producţia capitalistă dezvoltă tehnica şi combinarea procesului social de producţie numai subminînd totodată izvoarele oricărei avuţii: pămîntul şi muncitorul.

 

 

 

 

86) „It is questionable, if all the mechanical inventions yet made have lightened the day's toil of any human being“. Mill ar fi trebuit să spună „of any human being not fed by other people's labour“ *1 , căci, indiscutabil, maşinile au făcut să crească foarte mult numărul trîntorilor distinşi.

87) Vezi, de pildă, Hutton i) , „Course of Mathematics“.

88) „Din acest punct de vedere, între unealtă şi maşină poate fi trasă o linie de demarcaţie precisă: hîrleţul, ciocanul, dalta etc., pîrghiile şi şuruburile, pentru care, oricît de ingenioase ar fi, forţa motrice rămîne omul..., toate acestea intră în noţiunea de unealtă, în timp ce plugul, cu forţa animală care îl pune în mişcare, morile de vînt şi celelalte mori ar trebui enumerate printre maşini“. (Wilhelm Schulz i) , „Die Bewegung der Produktion“, Zürich, 1843, p. 38.) O scriere în multe privinţe remarcabilă.

89) Maşini pentru torsul preliminar, deşi cu totul imperfecte, au fost folosite încă înaintea lui, pare-se mai întîi în Italia. În genere, o istorie critică a tehnologiei ar demonstra că nici o invenţie din secolul al XVIII-lea nu aparţine unui singur individ. Pînă în prezent nu există o asemenea lucrare. Darwin i) a trezit interesul pentru istoria tehnologiei naturale, adică pentru formarea organelor plantelor şi animalelor ca instrumente de producţie în viaţa plantelor şi animalelor. Oare istoria formării organelor productive ale omului social, adică a bazei materiale a oricărei forme speciale de organizare socială, nu merită aceeaşi atenţie? Şi n-ar putea fi oare această istorie mai lesne alcătuită, de vreme ce, cum spune Vico i) , istoria omenirii se deosebeşte de istoria naturii prin aceea că pe cea dintîi am făcut-o noi, pe cînd pe cea de-a doua nu? Tehnologia dezvăluie atitudinea activă a omului faţă de natură, procesul nemijlocit de producţie a vieţii sale şi totodată pe cel al condiţiilor sale sociale de viaţă şi al reprezentărilor spirituale care decurg din ele. Chiar şi istoria religiei, care face abstracţie de această bază materială, este necritică. Într-adevăr, e mult mai uşor să găseşti prin analiză sîmburele pămîntesc al nebuloaselor reprezentări religioase decît, invers, să dezvolţi din relaţiile date ale vieţii din fiecare epocă formele religioase corespunzătoare. Aceasta din urmă este singura metodă materială şi deci ştiinţifică. Carenţele materialismului ştiinţific-naturalist, abstract, care exclude procesul istoric, se străvăd şi din reprezentările abstracte şi idealiste ale purtătorilor lui de cuvînt de îndată ce aceştia se hazardează dincolo de specialitatea lor.

90) Mai ales în forma iniţială a războiului de ţesut mecanic recunoaştem de la prima privire vechiul război de ţesut. Deosebiri esenţiale prezintă abia forma lui modernă.

91) Abia de prin 1850 o parte tot mai mare din uneltele pentru maşinile de lucru se fabrică în Anglia cu mijloace mecanizate, deşi nu de către aceiaşi fabricanţi care produc maşinile înseşi. Maşini care fabrică asemenea unelte mecanice sînt de pildă: automatic bobbin-making engine, card-setting engine, maşinile pentru fabricarea cocleţilor de ţesut, maşinile pentru confecţionarea fusurilor pentru maşini mule şi throstle.

92) Moise i) din Egipt spune: „Nu lega gura boului cînd treieră“ 131 . Filantropii germano-creştini însă îi puneau şerbului pe care îl foloseau ca forţă motrice la măcinat un disc mare de lemn în jurul gîtului pentru a-l împiedica să ducă făină la gură cu mîna.

93) Olandezii au fost siliţi să folosească vîntul ca forţă motrice, în parte din lipsa căderilor naturale de apă, în parte din cauza luptei împotriva supraabundenţei de apă. Moara de vînt au împrumutat-o din Germania, unde această invenţie stîrnise o luptă în toată regula între nobilime, cler şi împărat pentru a se hotărî cui dintre aceştia trei îi „aparţine“ vîntul. Aerul supune, se spunea în Germania, în timp ce despre Olanda se poate spune că vîntul a eliberat-o. Vîntul l-a supus nu pe olandez, ci a supus pămîntul pentru olandez. În 1836 încă mai erau în funcţiune in Olanda 12.000 de mori de vînt de 6.000 cai-putere, pentru a feri două treimi din ţară să devină din nou mlaştină.

94) Ea a fost, ce-i drept, mult perfecţionată sub forma primei maşini cu abur, aşa-zisă cu efect simplu, a lui Watt i) , dar în această formă ea a rămas o simplă maşină de pompat apă şi slatină.

95) „Totalitatea tuturor acestor instrumente simple, acţionate de un singur motor, formează o maşină“. (Babbage i) , l.c., p. 136.)

96) În decembrie 1859, John C. Morton i) a dat citire în Society of Arts unui referat asupra „forţelor folosite în agricultură“, în care se spune între altele: „Orice ameliorare care urmăreşte nivelarea solului înlesneşte folosirea maşinii cu abur pentru producerea forţei pur mecanice... Forţa calului e necesară acolo unde tufişuri încîlcite sau alte obstacole împiedică o acţiune uniformă. Aceste obstacole dispar pe zi ce trece. În operaţiile care necesită mai multă voinţă decît forţă efectivă poate fi folosită numai forţa condusă clipă de clipă de spiritul omenesc, adică forţa omului“. D-l Morton reduce apoi forţa aburului, forţa calului şi forţa omului la unitatea de măsură uzuală pentru maşina cu abur, respectiv forţa necesară pentru a ridica într-un minut 33.000 de pfunzi la înălţimea de un picior şi calculează apoi că costul pe oră al unui cal-putere la maşina cu abur este de 3 pence, iar la cal de 51/2 pence. În afară de aceasta, pentru a-i păstra sănătatea, calul nu poate fi pus la muncă decît 8 ore pe zi. Pe teren cultivat se pot economisi cu ajutorul forţei aburului cel puţin 3 din 7 cai, cheltuielile necesitate de maşina cu abur într-un an întreg nefiind mai mari decît cele necesitate de caii înlocuiţi în decursul celor 3 sau 4 luni în care ei sînt efectiv folosiţi. În sfîrşit, acolo unde poate fi folosită forţa aburului, muncile agricole efectuate cu ajutorul forţei aburului sînt de calitate mai bună decît cele efectuate cu ajutorul calului. Pentru a efectua munca unei maşini cu abur ar trebui folosiţi 66 de lucrători cu un salariu total de 15 şilingi pe oră, iar pentru a efectua munca unui cal, 32 de oameni cu un salariu total de 8 şilingi pe oră.

97) Faulhaber i) , 1625; De Cous i) , 1688.

98) Invenţia modernă a turbinelor a eliberat exploatarea industrială a forţei hidraulice de multe dintre îngrădirile ei anterioare.

99) „La începuturile manufacturii textile, amplasarea fabricii depindea de existenţa unui curs de apă cu o cădere suficient de înaltă pentru a pune în mişcare o roată hidraulică; şi cu toate că introducerea morilor de apă însemna începutul desfiinţării sistemului industriei casnice, morile, care în mod necesar trebuiau să fie situate pe cursurile de ape şi adesea se aflau la depărtări mari una de alta, reprezentau mai degrabă un sistem rural decît unul urban. Abia după introducerea forţei aburului în locul celei hidraulice, fabricile au fost concentrate în oraşe sau localităţi unde cărbunele şi apa necesare pentru producerea aburului se găseau în cantităţi suficiente. Maşina cu abur a dat naştere oraşelor industriale“. (A. Redgrave i) , în „Reports of the Insp. of Fact. 30th April 1860“, p. 36.)

100) Din punctul de vedere al diviziunii manufacturiere a muncii, ţesutul constituia o muncă meşteşugărească complicată şi nu simplă, astfel încît războiul de ţesut mecanic reprezintă o maşină care execută operaţii foarte variate. În genere este falsă concepţia după care maşinismul modern ar fi cuprins la început numai operaţiile simplificate de către diviziunea manufacturieră a muncii. În cursul perioadei manufacturiere, filatul şi ţesutul au fost separate, devenind ramuri noi, uneltele lor au fost perfecţionate şi diferenţiate, dar procesul de muncă însuşi, nicidecum divizat, a rămas meşteşugăresc. Nu munca, ci mijlocul de muncă este acela de la care porneşte maşina.

101) Înainte de epoca marii industrii, în Anglia manufactura lînii era manufactura predominantă. De aceea, în cursul primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, în această manufactură s-au făcut cele mai multe experienţe. Bumbacul, a cărui prelucrare mecanică necesită pregătiri mai puţin anevoioase, a profitat de pe urma experienţelor făcute cu lîna, după cum mai tîrziu, invers, industria mecanizată a lînii se va dezvolta pe baza filatului şi ţesutului mecanic al bumbacului. Unele elemente ale manufacturii lînii, ca, de pildă, pieptănatul, au fost înglobate în sistemul de fabrică abia în ultimele decenii. „Folosirea forţei mecanice în procesul pieptănarii lînii..., folosire care are loc pe scara largă de la introducerea «maşinii de pieptănat», mai ales a celei a lui Lister.... a avut fără îndoială drept rezultat concedierea unui mare număr de muncitori. Înainte lîna era pieptănată cu mîna, cel mai adesea în cottage-ul pieptănătorului Acum pretutindeni ea e pieptănată în fabrică, iar munca manuală a devenit de prisos, cu excepţia cîtorva operaţii speciale pentru care se preferă lîna pieptănată manual. Mulţi dintre pieptănătorii manuali au găsit de lucru în fabrici, dar randamentul pieptănătorului manual este atît de mic în comparaţie cu cel al maşinii, încît un mare număr de pieptănători nu mai pot găsi de lucru“. („Rep of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1856“, p. 16.)

102) „Principiul sistemului de fabrică constă deci... în înlocuirea diviziuni sau defalcării muncii între diferiţi meseriaşi prin divizarea procesului de muncă în componentele sale esenţiale“. (Ure i) , l. c., p. 20.)

103) În forma sa iniţială, războiul de ţesut mecanic constă mal ales din lemn, cel perfecţionat, modern, din fier. Cît de mult influenţează la început forma veche a mijlocului de producţie noua sa formă ne-o arată, între altele, cea mai superficială comparaţie a războiului de ţesut mecanic modern cu cel de odinioară, a instalaţiilor de suflat moderne din turnătorii cu prima reeditare mecanică stîngace a foalelor obişnuite şi, mai convingător poate decît oricare, o locomotivă, experimentată înainte de inventarea actualelor locomotive, înzestrată cu două picioare, pe care le ridica alternativ ca un cal. Abia în urma dezvoltării ulterioare a mecanicii şi a acumulării de experienţă practică, forma maşinii este în întregime determinată de principiul mecanic, emancipîndu-se deci cu totul de forma fizică tradiţională a uneltei metamorfozate acum în maşină.

104) Cottongin-ul yankeului Eli Whitney i) suferise pînă în ultimul timp mai puţine modificări esenţiale decît oricare altă maşină a secolului al XVIII-lea. Abia în ultimele decenii (înainte de 1867), alt american, d-l Emery i) din Albany, New York, printr-o perfecţionare pe cît de simplă pe atît de eficientă, a făcut ca maşina lui Whitney să devină învechită.

105) „The Industry of Nations“, Lond. 1855, Part. II, p. 239. Tot acolo se mai spune: „Oricît de simplă şi la prima vedere neînsemnată ar părea această anexă a strungului, credem că nu exagerăm susţinînd că influenţa ei asupra perfecţionării maşinilor şi a extinderii folosirii a fost tot atît de mare ca aceea a perfecţionărilor aduse de Watt maşinii cu abur. Introducerea acestei anexe a avut drept urmare imediată o perfecţionare şi o ieftinire a tuturor maşinilor şi a dus la noi invenţii şi perfecţionări“.

106) Una dintre aceste maşini, întrebuinţată la Londra pentru forjarea de paddle-wheel shafts *5 , se numeşte „Thor“. Ea forjează un arbore de 161/2 tone cu aceeaşi uşurinţă cu care fierarul forjează o potcoavă.

107)) Maşinile care prelucrează lemnul, utilizabile şi pe scară mică, sînt în mare parte invenţie americană.

108) În genere, ştiinţa nu-l costă „nimic“ pe capitalist, ceea ce nu-l împiedică de loc s-o exploateze. Ştiinţa „altuia“ este încorporată capitalului, ca şi munca altuia. Dar aproprierea „capitalistă“ şi aproprierea „personală“, indiferent dacă este vorba de ştiinţă sau de avuţie materială, sînt lucruri cu totul diferite. Însuşi doctorul Ure i) se lamenta de ignoranţa crasă în materie de mecanică a iubiţilor săi fabricanţi exploatatori de maşini, iar Liebig i) vorbeşte despre uluitoarea necunoaştere a chimiei de care dau dovadă fabricanţii de produse chimice din Anglia.

109) Ricardo i) se preocupă uneori exclusiv de acest efect al maşinilor, pe care de altfel nu l-a dezvoltat, aşa cum în genere nu a dezvoltat nici deosebirea generală dintre procesul muncii şi procesul de valorificare, încît uită de acea parte a valorii pe care maşinile o transmit produsului şi identifică întru totul maşinile cu forţele naturii. De pildă, atunci cînd spune: „Adam Smith i) nu subestimează nicăieri serviciile pe care ni le fac forţele naturii şi maşinile, dar el distinge foarte precis natura valorii pe care ele o adaugă mărfurilor... întrucît ele îşi efectuează munca gratuit, concursul lor nu adaugă nimic valorii de schimb“. (Ricardo, l.c., p. 336, 337.) Remarca lui Ricardo este, bineînţeles, întemeiată atunci cînd se referă la J. B. Say i) , căruia i se năzare că maşinile fac „serviciul“ de a crea valoare, care ar alcătui o parte a „profitului“.

109a) { Notă la ediţia a 3-a. — Un „cal-putere“ este egal cu puterea a 33.000 de pfunzi-picioare pe minut, adică cu puterea care ridică într-un minut 33.000 de pfunzi la înălţimea de 1 picior (englezesc), sau 1 pfund la înălţimea de 33.000 de picioare. Acesta e calul-putere de care se vorbeşte mai sus. În limbajul obişnuit în afaceri însă şi pe alocuri şi în unele citate din această carte, se face o distincţie între caii-putere „nominali“ şi cei „comerciali“ sau „indicaţi“ ai aceleiaşi maşini. Calul-putere vechi sau nominal se calculează exclusiv după înălţimea de ridicare a pistonului şi după diametrul cilindrului, fără a lua de loc în considerare presiunea aburului şi viteza pistonului. Adică de fapt se spune: această maşină cu abur are, de pildă, 50 de cai-putere dacă funcţionează cu aceeaşi presiune scăzută a aburului şi cu aceeaşi viteză redusă a pistonului ca pe vremea lui Boulton şi Watt. De atunci aceşti doi factori au crescut însă enorm. Pentru măsurarea forţei mecanice pe care o maşină o furnizează astăzi efectiv a fost inventat indicatorul pentru presiunea aburului. Viteza pistonului poate fi stabilită cu uşurinţă. Astfel caii-putere „indicaţi“ sau „comerciali“ ai unei maşini se măsoară cu ajutorul unei formule matematice care ţine seama în acelaşi timp de diametrul cilindrului, de înălţimea de ridicare a pistonului, de viteza pistonului şi de presiunea aburului, specificîndu-se astfel de cîte ori pe minut maşina efectuează realmente o muncă de 33.000 de pfunzi-picioare. Un cal-putere nominal poate, prin urmare, să efectueze în realitate munca a 3, 4 sau chiar 5 cai-putere indicaţi sau reali. Aceasta pentru lămurirea unor citate care urmează. — F.E. }

110) Bineînţeles, cititorul pătruns de concepţiile capitaliste va observa aici lipsa „dobînzii“ pe care maşina o adaugă produsului pro rata *6 cu valoarea-capital a ei. Este însă uşor de înţeles că, întrucît maşina, asemenea oricărei alte componente a capitalului constant, nu creează valoare nouă, nu poate să adauge valoare nici sub denumirea de „dobîndă“. Este limpede apoi că aici, fiind vorba de producţia plusvalorii, nici o parte a acesteia nu poate fi presupusă apriori sub denumirea de „dobîndă“. Sistemul de calcul capitalist, care prima facie *7 pare absurd şi în contradicţie cu legile de formare a valorii, îşi va găsi explicaţia în cartea a treia a acestei lucrări.

111) Această parte a valorii adăugată de maşină scade absolut şi relativ acolo unde maşina înlocuieşte caii şi în general animalele de muncă folosite numai ca forţă motrice, nu ca maşini prelucrătoare. În treacăt fie zis, definind animalele ca simple maşini, Descartes i) are optica perioadei manufacturiere, spre deosebire de optica medievală, care vedea în animal un ajutor al omului, idee reluată ulterior de d-l von Haller i) în „Restauration der Staatswissenschaften“. Că Descartes, ca şi Bacon i) , consideră schimbarea formei producţiei şi dominarea practică a naturii de către om drept rezultat al schimbării metodei de gîndire se vede în al său „Discours de la Méthode“, unde se spune între altele: „Se poate ajunge“ (prin intermediul metodei introduse de el în filozofie) „la cunoştinţe foarte folositoare în viaţă şi, în locul filozofiei speculative care se învaţă în şcoli, se poate crea o filozofie practică cu ajutorul căreia, cunoscînd tot atît de bine forţa şi eficacitatea focului, a apei, a aerului, a stelelor şi a tuturor celorlalte corpuri care ne înconjură — cum cunoaştem diferitele îndeletniciri ale meseriaşilor noştri —, le-am putea folosi în vederea unor scopuri pentru care sînt adecvate; în modul acesta am putea deveni stăpînii şi posesorii naturii, contribuind“ astfel „la perfecţionarea vieţii omeneşti“. În prefaţa la „Discourses upon Trade“ (1691) al lui sir Dudley North i) se spune că metoda lui Descartes aplicată la economia politică a început s-o elibereze pe aceasta de basmele vechi şi de concepţiile superstiţioase cu privire la bani, comerţ etc. Totuşi, economiştii englezi anteriori se raliază în general lui Bacon şi Hobbes i) , considerîndu-i filozofi ai lor, în timp ce mai tîrziu pentru Anglia, Franţa şi Italia „filozoful“ κατ' έξοχήν *8 al economiei politice a devenit Locke i) .

112) După un raport anual al Camerei de comerţ din Essen (octombrie 1863), oţelăria Krupp i) a produs în 1862, cu ajutorul a 161 de cuptoare de topire, cuptoare de recoacere şi cuptoare de ciment, a 32 de maşini cu abur (în 1800 acesta era aproximativ numărul total al maşinilor cu abur folosite la Manchester), a 14 ciocane cu abur, care reprezintă un total de 1.236 de cai-putere, a 49 de forje, a 203 maşini-unelte şi a circa 2.400 de muncitori — 13.000.000 de pfunzi de oţel turnat. Aici la un cal-putere revin mai puţin de 2 muncitori.

113) Babbage calculează că pe insula Java valoarea bumbacului creşte cu 117% aproape exclusiv datorită muncii torsului. În aceeaşi perioadă (1832), în Anglia valoarea totală pe care maşinile şi munca o adăugau bumbacului în filatura de fire fine se cifra la aproximativ 33% din valoarea materiei prime („On the Economy of Machinery“, p. 165, 166.)

114) La imprimarea mecanică se face şi economie de vopsea.

115) Comp. „Paper read by Dr. Watson i) , Reporter on Products to the Government of India, before the Society of Arts“, 17 April 1860.

116) „Agenţii aceştia necuvîntători“ (maşinile) „sînt întotdeauna produsul unei cantităţi de muncă cu mult mai mici decît aceea pe care o înlocuiesc, chiar atunci cînd au aceeaşi valoare în bani“. (Ricardo, l.c., p. 40.)

116a) Notă la ediţia a 2-a. De aceea, într-o societate comunistă maşina ar avea cu totul alt cîmp de acţiune decît în societatea burgheză.

117) „Întreprinzătorii nu vor să menţină inutil la lucru două serii de copii sub 13 ani... Unii fabricanţi, filatorii de lînă, nu folosesc astăzi de fapt decît rareori copii sub 13 ani, adică half-times. Ei au introdus tot felul de maşini noi şi perfecţionate datorită cărora folosirea copiilor“ (adică a celor sub 13 ani) „a devenit cu totul de prisos; pentru a ilustra această diminuare a numărului copiilor folosiţi în producţie, voi aminti un proces de muncă în care la maşinile existente s-a adaptat un aparat numit «piecing machine», astfel încît, corespunzător construcţiei maşinii respective, munca a şase sau patru half-times poate fi executată de un singur adolescent“ (peste 13 ani)... „Sistemul half-times“ a stimulat „invenţia acestei maşini“. („Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct, 1858“, [p. 42, 43].)

118) „Adeseori maşina... nu poate fi întrebuinţată decît după ce preţul muncii“ (vrea să spună salariul) „creşte“. (Ricardo, l.c., p. 479.)

119) Vezi „Report of the Social Science Congress at Edinburgh. Octob. 1863“ .

120) În timpul crizei de bumbac care a însoţit războiul civil din America, doctorul Edward Smith i) a fost trimis de către guvernul englez în Lancashire, Cheshire etc. pentru a raporta asupra stării sănătăţii muncitorilor din industria bumbacului. El relatează între altele: din punct de vedere igienic, criza mai prezintă, abstracţie făcînd de îndepărtarea muncitorilor din atmosfera de fabrică, şi numeroase alte avantaje. Astfel, femeile muncitoare găsesc acum timpul necesar pentru a-şi alăpta copiii în loc de a-i otrăvi cu Godfrey's Cordial (un opiaceu). Ele au acum timp să înveţe să gătească. Din nefericire, această însuşire a artei culinare a survenit într-o vreme cînd ele nu aveau ce mînca. Dar reiese evident în ce măsură capitalul a uzurpat în scopul autovalorificării sale munca necesară pentru trebuinţele familiei. De asemenea, profitînd de criză, în unele şcoli fetele de muncitori au învăţat să coasă. A fost nevoie de o revoluţie în America şi de o criză mondială pentru ca tinerele muncitoare care filează pentru lumea întreagă să înveţe să coasă!

121) „Creşterea numerică a muncitorilor a fost considerabilă ca urmare a înlocuirii masive a muncii bărbaţilor prin munca femeilor şi mai ales a înlocuirii muncii adulţilor prin munca copiilor. Trei fetiţe de 13 ani cu salarii între 6 şi 8 şilingi pe săptămînă au înlocuit un bărbat adult cu un salariu între 18 şi 45 şilingi“. (Th. de Quincey i) , „The Logic of Politic. Econ.“, Lond. 1844, notă la p. 147.) Întrucît anumite funcţii ale vieţii familiale, de pildă îngrijirea şi alăptarea copiilor etc., nu pot fi cu totul suprimate, mamele rechiziţionate de către capital trebuie, într-o măsură mai mare sau mai mică, să recurgă la suplinitori. Muncile reclamate de consumul familiei, cum ar fi cusutul, cîrpitul etc., trebuie înlocuite prin cumpărarea mărfurilor de gata. Cheltuirii mai mici de muncă casnică îi corespunde, aşadar, o cheltuială mai mare de bani. Cheltuielile de producţie ale familiei muncitorului cresc deci şi anihilează sporul de venit. Şi, pe deasupra, economia şi spiritul gospodăresc în consumarea şi în pregătirea mijloacelor de subzistenţă devin imposibile. Un material bogat referitor la aceste fapte, trecute sub tăcere de economia politică oficială, poate fi găsit în „Reports“ întocmite de inspectorii de fabrici, în cele făcute de „Children's Employment Commission“ şi mai ales în „Reports on Public Health“.

122) În contrast cu faptul, atît de important, că limitarea muncii femeilor şi a copiilor în fabricile engleze a fost smulsă capitalului de către muncitorii adulţi, în ultimele rapoarte făcute de „Children's Employment Commission“ se mai întîlnesc încă la unii muncitori-părinţi, în legătură cu traficul de copii, atitudini cu adevărat revoltătoare şi care amintesc întru totul de comerţul cu sclavi. Cum se poate vedea din aceleaşi „Reports“, fariseul capitalist însă denunţă această bestialitate, creată, permanentizată şi exploatată de el, pe care de altfel a botezat-o „libertatea muncii“. „S-a recurs la munca copiilor... chiar cu scopul ca ei să-şi cîştige pîinea de toate zilele. Lipsiţi de forţa de a suporta o muncă excesivă, lipsiţi de o educaţie salutară pentru viaţa lor de mai tirziu, ei erau azvîrliţi într-un mediu viciat atît fizic, cît şi moral. Istoricul evreu vorbind despre dărîmarea Ierusalimului de către Titus i) spunea că n-a fost de mirare distrugerea oraşului, nici chiar distrugerea lui atît de cumplită, de vreme ce o mamă denaturată şi-a putut sacrifica propriul său copil pentru a-şi potoli chinurile foamei“. („Public Economy Concentrated“, Carlisle 1833, p. 66.)

123) A. Redgrave, în „Reports of Insp. of Fact. for 31st October 1858“, p. 40. 41.

124) „Children's Employment Commission, V. Report“, London 1866, p. 81, nr. 31. {Notă la ediţia a 4-a. — Industria de mătase din Bethnal Green este actualmente aproape distrusă. — F.E.}

125) „Child. Employm. Comm., III. Report“, Lond. 1864, p. 53, nr. 15.

126) L. c. „V. Report“, p. XXII, nr. 137.

127) „Sixth Report on Public Health“, Lond. 1864, p. 34.

128) „Ea“ (ancheta din 1861) „...a mai stabilit că, pe de o parte, în condiţiile descrise copiii mici mor din pricina neglijării şi a proastei îngrijiri ca urmare a faptului că mamele lor sînt ocupate şi că, pe de altă parte, mamele pierd sentimentele fireşti faţă de vlăstarele lor într-o măsură îngrijorătoare; de obicei moartea acestora nu le îndurerează prea tare, ba uneori... ele recurg la acţiuni directe pentru a o provoca“ (l. c.).

129) L. c., p. 454.

130) L. c., p. 454—463. „Reports by Dr. Henry Julian Hunter on the excessive mortality of infants in some rural districts of England“.

131) L. c., p. 35 şi p. 455, 456.

132) L. c., p. 456.

133) Ca şi în districtele industriale engleze, consumul de opiu se răspîndeşte pe zi ce trece şi în districtele agricole printre muncitorii adulţi de ambele sexe. „Stimularea vînzării opiaceelor... este ţinta cîtorva mari comercianţi întreprizi. Droghiştii le consideră drept cel mai căutat articol“ (l. c., p. 459). Sugarii care primeau opiacee „se zbîrceau ca nişte mici moşnegi sau se chirceau, încît păreau nişte mici maimuţe“ (l. c., p. 460). Iată cum se răzbună India şi China împotriva Angliei.

134) L. c., p. 37.

135) „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1862“, p. 59. Acest inspector de fabrici a fost mai înainte medic.

136) Leonard Horner i) , în „Reports of Insp. of Fact. for 30th April 1857“, p. 17.

137) Leonard Horner, în „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1855“, p. 18, 19.

138) John Kincaid în “Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1858“, p. 31, 32.

139) Leonard Horner, în „Reports etc. for 30th Apr. 1857“, p 17, 18.

140) Sir J. Kincaid, [în] „Rep. Insp. Fact. 31st Oct. 1856“, p. 66.

141) A. Redgrave, în „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1857“, p. 41—43. În acele ramuri ale industriei engleze în care legea cu privire la reglementarea muncii în fabrici propriu-zisă (nu Print Work's Act-ul citat mai sus în text) este în vigoare de mai multă vreme, piedicile din calea aplicării clauzelor privitoare la educaţie au fost în ultimii ani întrucîtva înlăturate. În ramurile industriale care nu intră în prevederile legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici predomină încă în mare parte concepţiile fabricantului de sticlă J. Geddes, care îl lămureşte precum urmează pe comisarul anchetator White: „După cîte pot vedea, plusul de educaţie de care s-a bucurat în ultimii ani o parte a clasei muncitoare e dăunător. E primejdios, deoarece îi face pe muncitori prea independenţi“ („Children's Empl. Commission, IV. Report“, London 1865, p. 253).

142) „D-l E., fabricant, m-a informat că foloseşte exclusiv femei la războaiele sale de ţesut mecanice; preferă femei măritate în special pe cele care au o familie de întreţinut; sînt mult mai atente şi mai disciplinate decît cele nemăritate şi sînt silite să-şi încordeze la maximum puterile pentru a cîştiga mijloacele de subzistenţă necesare. Astfel, virtuţile proprii caracterului feminin se întorc împotriva lor; simţul moral şi delicateţea femeilor se transformă într-un mijloc de înrobire şi într-un izvor de chinuri“ („Ten Hours' Factory Bill. The Speech of Lord Ashley, 15th March“, Lond. 1844, p. 20.)

143) „De cînd cu introducerea generală a maşinilor costisitoare, omului i s-a cerut un efort care depăşeşte cu mult forţa lui medie“. (Robert Owen i) , „Observations on the effects of the manufacturing system“, 2nd ed., London 1817, [p. 16.])

144) Englezii, care înclină să ia prima formă empirică de manifestare a unui fenomen drept cauză a lui, consideră adesea raptul irodian i) de copii, pe care capitalul îl practica pe scară mare în casele pentru săraci şi în orfelinate la începuturile sistemului de fabrică şi prin care el îşi încorpora un material uman cu totul lipsit de voinţă, drept cauză a prelungirii timpului de muncă în fabrici. Iată, de pildă, ce spune Fielden i) , el însuşi fabricant englez: „Orele îndelungate de muncă sînt, desigur, un rezultat al faptului că din diferitele părţi ale ţării a fost strîns un număr atît de mare de copii părăsiţi, încît patronii n-au mai depins de muncitori şi că, după ce au făcut din munca îndelungată un obicei, servindu-se de bietul material uman pe care şi-l procuraseră în acest fel, ei au fost în stare să-l impună mai lesne şi vecinilor lor“. (J. Fielden, „The Curse of the Factory System“, Lond. 1836, p. 11.) Despre munca femeilor, inspectorul de fabrici Saunders i) spune în raportul cu privire la munca din fabrici din 1844: „Printre muncitoare există femei care, cu mici întreruperi de cîteva zile, muncesc multe săptămîni de-a rîndul de la 6 dimineaţa pînă la miezul nopţii, avînd la dispoziţie mai puţin de 2 ore pe zi pentru mese, încît timp de 5 zile din săptămînă din cele 24 de ore nu le rămîn decît 6 pentru a veni de acasă, a se duce acasă şi pentru a se odihni“.

145) „Cauza... deteriorării pieselor mobile delicate ale mecanismului metalic poate să rezide în inactivitate“. (Ure, l. c., p. 281.)

146) „Manchester Spinner“-ul de care am mai amintit („Times“, 26 noiembrie 1862 enumeră printre cheltuielile pe care le implică maşina şi pe următoarea: „el“ (adică „scăzămîntul pentru uzura maşinii“) „are şi scopul de acoperi pierderea provocată continuu de înlocuirea maşinilor înainte de uzura lor completă prin altele noi şi de construcţie mai bună“.

147) „Se apreciază că în linii mari construirea unei maşini după un model nou costă de cinci ori mai mult decît reconstruirea aceleiaşi maşini după acelaşi model“. (Babbage, l. c., p. 211, 212.)

148) „De cîţiva ani încoace, fabricarea tulului a cunoscut îmbunătăţiri atît de substanţiale şi de numeroase, încît o maşină bine întreţinută, care la început costase 1.200 l. st., se vindea după cîţiva ani cu 60 l. st... Perfecţionările s-au succedat atît de rapid, încît unele maşini au rămas neterminate la constructorii lor, fiind învechite prin apariţia altor invenţii mai fericite“. De aceea, în această perioadă de Sturm und Drang, fabricanţii de tul au prelungit curînd timpul de muncă iniţial de 8 ore la 24 de ore, folosind două schimburi (l. c., p. 233).

 149) „Se înţelege de la sine că, o dată cu fluxul şi refluxul de pe piaţă şi cu creşterea şi scăderea alternativă a cererii, fabricantul are deseori prilejul de a folosi capital circulant adiţional fără a folosi capital fix adiţional... atunci cînd noi cantităţi de materii prime pot fi prelucrate fără cheltuieli suplimentare pentru clădiri şi maşini“. (R. Torrens i) , „On Wages and Combination“, Lond. 1834, p. 64.)

150) Această împrejurare a fost menţionată în text doar pentru completarea expunerii, deoarece de rata profitului, adică de raportul dintre plusvaloare şi capitalul total avansat, mă voi ocupa abia în cartea a treia.

151) „When a labourer“, said Mr. Ashworth, „lays down his spade, he renders useless, for that period, a capital worth 18 d. When one of our people leaves the mill, he renders useless a capital that has cost 100.000 pounds“. (Senior, „Letters on the Factory Act“, Lond. 1837, p. 14.)

152) „Precumpănirea capitalului fix asupra capitalului circulant... face de dorit un timp de muncă mai lung“. O dată cu creşterea numărului maşinilor etc. „creşte imboldul de a prelungi timpul de muncă, întrucît acesta e singurul mijloc pentru a face rentabilă o masă mare de capital fix“ (l. c. p. 11—14). „Într-o fabrică există diferite cheltuieli care rămîn constante indiferent daci fabrica lucrează mult sau puţin, de pildă renta pentru clădiri, impozitele locale şi generale, asigurarea împotriva incendiilor, salariul pentru diverşi muncitoi permanenţi, cheltuielile pentru repararea maşinilor şi diferite alte cheltuieli a căror proporţie faţă de profit scade în aceeaşi măsură în care creşte volumul producţiei“. („Reports of the Insp. of Fact. for 31 st Oct. 1862“, p. 191)

153) În primele secţiuni ale cărţii a treia va reieşi de ce capitalistul, prin urmare şi economia politică care îi împărtăşeşte concepţiile, nu e conştient de această contradicţie imanentă.

154) Unul dintre marile merite ale lui Ricardo este acela de a fi înţeles maşina nu numai ca mijloc pentru producerea de mărfuri, ci şi ca mijloc pentru producerea de „redundant population“ *12 .

155) F. Biese i) , „Die Philosophie des Aristoteles“, Zweiter Band, Berlin 1842, p. 408.

156) Redau aici poezia, în traducerea lui Stolberg i) , deoarece, asemenea citatelor anterioare privitoare la diviziunea muncii, ea caracterizează opoziţia dintre concepţia antică şi cea modernă:

„Schonet der mahlenden Hand, o Müllerinnen, und schlafet Sanft! es verkünde der Hahn euch den Morgen umsonst! Däo hat die Arbeit der Mädchen den Nymphen befohlen, Und itzt hüpfen sie leicht über die Räder dahin, Dass die erschütterten Achsen mit ihren Speichen sich wälzen, Und im Kreise die Last drehen des wälzenden Steins. Lasst uns leben das Leben der Väter, und lasst uns der Gaben Arbeitslos uns freun, welche die Göttin uns schenkt“ *13 .

(„Gedichte aus dem Griechischen übersetzt von Christian Graf zu Stolberg“, Hamburg 1782.)

157) Bineînţeles, în genere există deosebiri în intensitatea muncii în diferite ramuri de producţie. Parţial, ele se compensează, după cum a arătat A. Smith, prin împrejurări secundare proprii fiecărui fel de muncă. Dar şi cu aceste deosebiri, influenţarea timpului de muncă luat ca măsură a valorii are loc numai în măsura în care mărimea intensivă şi mărimea extensivă apar ca expresii opuse, care se exclud reciproc, ale aceleiaşi cantităţi de muncă.

158) Mai ales prin salariul cu bucata, formă care va fi tratată în secţiunea a şasea.

159) Vezi „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1865“.

160) „Reports of Insp. of Fact. for 1844 and the quarter ending 30th April 1845“, p. 20, 21.

161) L. c., p. 19. Întrucît salariul cu bucata rămăsese acelaşi, mărimea salariului săptămînal depindea de cantitatea produsului.

162) L. c., p. 20.

163) L. c., p. 21. Un rol important în experienţele menţionate mai sus l-a jucat elementul moral. „Lucrăm cu mai multă tragere de inimă — au declarat muncitorii inspectorului de fabrici —, ne gîndim într-una la recompensa pe care o constituie faptul că seara putem pleca de la lucru mai devreme, un suflu de energie şi voie bună străbate întreaga fabrică, de la cel mai tînăr ajutor pînă ta cel mai bătrîn muncitor, şi putem acum să ne ajutăm mai mult unul pe altul“ (l. c).

164) John Fielden i) , l. c., p. 32.

165) Lord Ashley, l. c., p. 6—9 passim.

166) „Reports of Insp. of Fact. to 30th April 1845“, p. 20.

167) L. c., p. 22.

168) „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1862“, p. 62.

169) Lucrurile s-au schimbat în urma „parliamentary return“ *16 -ului din 1862. Acum locul calului-putere nominal îl ia cel real al maşinilor cu abur şi al roţilor hidraulice moderne (vezi nota 109a, p. 352 *17 ). De asemenea fusurile de dublat nu mai sînt asimilate cu fusurile propriu-zise de filat (ca în „return“-urile din 1839, 1850 şi 1856); pentru fabricile care prelucrează lînă se mai indică numărul „gig“ *18 -urilor; s-a făcut distincţie între fabricile care prelucrează iuta şi cînepa, pe de o parte, şi cele care prelucrează inul, pe de altă parte; în fine, raportul se ocupă pentru prima oară de tricotatul ciorapilor.

170) „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1856“, p. 14, 20.

171) L. c., p. 14, 15.

172) L. c., p. 20.

173) „Reports etc. for 31st Oct. 1858“, p. 10. Comp. „Reports etc. for 30th April 1860“, p. 30 şi urm.

174) „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1862“, p. 100, 103, 129, 130.

175) Cu războiul de ţesut mecanic modern, un ţesător fabrică actualmente la două războaie, în 60 de ore pe săptămînă, 26 de bucăţi dintr-un anumit sort, de o anumită lungime şi lăţime, pe cînd cu vechiul război de ţesut mecanic fabrica doar 4. Costul ţesutului unei astfel de bucăţi scăzuse încă de pe la începutul deceniului al 6-lea de la 2 şilingi şi 9 pence la 51/8 pence.

Adaos la ediţia a 2-a. „Acum 30 de ani“ (1841) „unui filator de bumbac avînd 3 ajutoare i se cerea să supravegheze numai o pereche de maşini mule cu 300—324 de fusuri. În prezent“ (sfîrşitul anului 1871) „el trebuie să supravegheze, împreună cu 5 ajutoare, un număr de maşini mule cu 2.200 de fusuri şi produce cel puţin de şapte ori mai multe fire decît în 1841“. (Alexander Redgrave, inspector de fabrici, în „Journal of the Soc. of Arts“, Jan. 5, 1872.)

176) „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1861“, p. 25, 26.

177) Printre muncitorii de fabrică din Lancashire a început acum (1867) agitaţia pentru ziua de muncă de 8 ore.

178) Următoarele cîteva cifre arată cum au progresat „factories“ [fabricile] propriu-zise în „United Kingdom“ din 1848 încoace:

 

Export: cantitatea

 

1848

1851

1860

1865

Industria bumbacului

 

Bumbac filat (pfunzi)................

135.831.162

 

143.966.106

 

197.343.655

 

103.751.455

 

Aţă de cusut (pfunzi)................

 

 

4.392.176

 

6.297.554

 

4.648.611

 

Ţesături de bumbac (iarzi)......

1.091.373.930

 

1.543.161.789

 

2.776.218.427

 

2.015.237.851

 

 

 

Industria inului şi a cînepei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire (pfunzi).............................

11.722.182

 

18.841.326

 

31.210.612

 

36.777.334

 

ţesături (iarzi).........................

88.901.519

 

129.106.753

 

143.996.773

 

247.012.329

 

 

 

Industria mătăsii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire de urzeală, twist, fire (pfunzi)..................................

 466 825 *19

 

462.513

 

897.402

 

812.589

 

ţesături( iarzi)........................

 

 

1.181.455 *20

 

1.307.293 *20

 

2.869.837

 

 

 

Industria lînii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire de lînă simple şi worsted (pfunzi).................................

 

 

14.670.880

 

27.533.968

 

31.669.267

 

ţesături (iarzi).......................

 

 

151.231.153

 

190.371.537

 

278.837.418

 

 

 

Export: valoarea (în l.st.)

 

1848

1851

1860

1865

Industria bumbacului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

bumbac filat..........................

5.927.831

 

6.634.026

 

9.870.875

 

10.351.049

 

ţesături de bumbac..............

16.753.369

 

23.454.810

 

42.141.505

 

46.903.796

 

 

 

Industria inului şi a cînepei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire.......................................

493.449

 

951.426

 

1.801.272

 

2.505.497

 

ţesături................................

2.802.789

 

4.107.396

 

4.804.803

 

9.155.358

 

 

 

Industria mătăsii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire de urzeală, twist, fire....

77.789

 

196.380

 

826.107

 

768.064

 

ţesături...............................

 

 

1.130.398

 

1.587.303

 

1.409.221

 

 

 

Industria lînii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fire de lînă simple şi worsted..

776.975

 

1.484.544

 

3.843.450

 

5.424.047

 

ţesături...................................

5.733.828

 

8.377.183

 

12.156.998

 

20.102.259

 

(Vezi Cărţile Albastre. „Statistical Abstract for the U. Kingd.“, nr. 8 şi 13, Lond. 1861 şi 1866).

În Lancashire între 1839 şi 1850 numărul fabricilor a sporit numai cu 4%, între 1850 şi 1856 cu 19%, între 1856 şi 1862 cu 33%, în timp ce în ambele perioade de cîte 11 ani numărul persoanelor ocupate a sporit absolut, dar a scăzut relativ. Comp. „Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1862“, p. 63. În Lancashire predomină industria bumbacului. Dar locul pe care această industrie îl ocupă în fabricarea firelor şi a ţesăturilor în genere rezultă din faptul că 45,2% din toate fabricile de acest fel din Anglia, Wales, Scoţia şi Irlanda 83,3% din toate fusurile, 81,4% din toate războaiele de ţesut mecanice, 72,69% din numărul de cai-putere care le acţionează şi 58,2% din numărul total al persoanelor ocupate sînt afectate industriei bumbacului. (l. c., p. 62, 63).

179) Ure, l. c., p. 18.

180) L. c., p. 20. Comp. Karl Marx, „Misère etc.“, p. 140, 141. (Vezi K. Marx şi F. Engels, Opere, vol. 4, Bucureşti, Editura politică. 1963, ed. a II-a, p. 154—155. — Nota trad.)

181) Caracteristic pentru intenţiile de mistificare statistică, mistificare sesizabilă pînă şi în amănunte, este faptul că legislaţia engleză cu privire la reglementarea muncii în fabrici exclude categoric din sfera ei de acţiune pe muncitorii menţionaţi mai sus ca nefiind muncitori de fabrică, în timp ce, pe de altă parte, „return“-urile publicate de parlament înglobează tot atît de categoric în categoria muncitorilor de fabrică nu numai pe ingineri, mecanici etc., ci şi pe directorii de fabrică, funcţionarii, curierii, magazionerii, ambalatorii etc., într-un cuvînt întregul personal, afară de proprietarul fabricii însuşi.

182) Ure admite acest lucru. El spune că muncitorii „pot fi, la nevoie, mutaţi de la o maşină la alta, după voinţa directorului“, şi exclamă triumfător: „Aceste mutări sînt în contradicţie flagrantă cu vechea rutină, care divizează munca astfel încît în atribuţia unui muncitor intră fasonarea gămăliei acului, iar în atribuţia altuia ascuţirea vîrfului“. Ar fi fost mai bine dacă şi-ar fi pus întrebarea de ce în fabrica automată această „veche rutină“ este abandonată doar la „nevoie“ 135 .

183) La nevoie, cum s-a întîmplat, de pildă, în timpul războiului civil din America, muncitorul de fabrică este folosit de către burghez, în mod excepţional, pentru munca cea mai brută, construirea de şosele etc. „Ateliere nationaux“ *22 engleze din 1862 şi din anii următori pentru muncitorii şomeri din industria bumbacului se deosebeau de cele franceze din 1848 prin faptul că în acestea din urmă muncitorii făceau pe socoteala statului munci neproductive, pe cînd în cele dinţii executau în folosul burghezilor munci edilitare productive, şi anume mai ieftin decît muncitorii obişnuiţi, cărora le făceau astfel concurenţă. „Aspectul fizic al muncitorilor din industria bumbacului, fără îndoială, s-a îmbunătăţit. Acest fapt îl explic..., în cazul bărbaţilor, prin folosirea lor în aer liber la lucrările publice“. (Este vorba aici de muncitorii de fabrică din Preston, folosiţi la „Preston Moor“.) (Rep. of Insp. of Fact. Oct. 1863“, p. 59.)

184) Un exemplu: diferitele aparate mecanice pentru înlocuirea muncii copiilor introduse în industria lînii după apariţia legii din 1844. De îndată ce şi copiii domnilor fabricanţi înşişi vor avea să-şi facă „şcoala“ ca ajutoare de fabrică, acest domeniu aproape neexplorat încă al mecanicii va cunoaşte în scurt timp o înflorire remarcabilă. „Maşinile automate de filat mule se numără poate printre cele mai periculoase. Majoritatea accidentelor survin la copiii mici, atunci cînd aceştia se vîră sub maşini pentru a mătura podeaua, în timp ce maşinile se află în plin mers. Un număr de «minders»“ (muncitori la maşina de filat) „au fost daţi în judecată“ (de către inspectorii de fabrici) „şi condamnaţi să plătească o amendă pentru aceste infracţiuni, dar fără vreun rezultat pozitiv de ordin general. Dacă constructorii de maşini ar inventa un măturător automat care ar înlătura obligaţia pentru aceşti copii de a se vîrî sub maşini, am avea o fericită contribuţie la măsurile noastre de protecţie“. („Reports of Insp. of Factories for 31st October 1866“, p. 63).

185) Să apreciem la justa valoare formidabila inspiraţie a lui Proudhon i) , care „construieşte“ maşinismul nu ca o sinteză a mijloacelor de muncă, ci ca o sinteză a muncilor parţiale pentru muncitorii înşişi. (Comp. K. Marx şi F. Engels, Opere, vol. 4, Bucureşti, Editura politică, 1963, ed. a II-a, p. 147. — Nota trad.)

186) F. Engels, „Lage etc.“, p. 217. (Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1962, ed. a II-a, p. 419. — Nota trad.) Pînă şi un adept optimist şi ordinar al liberului schimb, cum e d-l Molinari i) , observă: „Un om se uzează mai repede supraveghind timp de cincisprezece ore pe zi mersul uniform al unui mecanism decît folosindu-şi în acelaşi răstimp forţa fizică. Această muncă de supraveghere, care ar putea fi eventual utilă intelectului ca gimnastică dacă nu s-ar prelungi prea mult, cu timpul distruge prin durata ei excesivă atît intelectul, cît şi trupul“. (G. de Molinari, „Études Économiques“, Paris 1846, [p. 49].)

187) F. Engels, l. c., p. 216. (Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1962, ed. a II-a, p. 419—420. — Nota trad.)

188) „The factory operatives should teep in wholesome remembrance the fact that theirs is really a low species of skilled labour; and that there is none which is more easily acquired or of its quality more amply remunerated, or which, by a short training of the least expert can be more quickly as well as abundantly acquired... The master's machinery really plays a far more important part in the business of productions than the labour and the skill of the operative, which six months eduication can teach, and a common labourer can learn“. („The Master Spinners' and Manufacturers' Defence Fund. Report of the Committee, Manchester 1854, p. 17.) Se va vedea mai tîrziu că „master“-ul cîntă pe altă strună atunci cînd e ameninţat să-şi piardă automatele „vii“.

189) Ure, l. c., p. 15. Cine cunoaşte biografia lui Arkwright nu-l va gratifica niciodată pe acest bărbier genial cu epitetul „nobil“. Dintre toţi marii inventatori ai secolului al XVIII-lea, el a fost incontestabil cel mai mare hoţ de invenţii străine şi cel mai mare ticălos.

190) „Starea de sclavie în care burghezia menţine proletariatul nu iese nicăieri mai limpede la iveală decît în sistemul de fabrică. Aici orice libertate încetează de drept şi de fapt. Muncitorul trebuie să fie prezent la fabrică dimineaţa la ora 5 şi jumătate; dacă întîrzie cu cîteva minute e pedepsit, iar dacă întîrzie cu zece minute nu mai poate intra pînă la ora dejunului şi pierde un sfert din leafa pe o zi... Trebuie să mănînce, să bea şi să doarmă la comandă... Clopotul despotic îl scoală din pat, îl cheamă de la masa de dimineaţă şi de prînz. Şi ce-l mai aşteaptă în fabrică? Aici fabricantul este legiuitor absolut. El elaborează regulamente de fabrică după bunul lui plac; modifică şi face adăugiri codului întocmit de el, după cum găseşte de cuviinţă; şi chiar dacă introduce în el lucrurile cele mai năstruşnice, tribunalele îi spun muncitorului: din moment ce ai acceptat de bunăvoie acest contract, eşti obligat să-l şi respecţi... Muncitorii sînt osîndiţi să trăiască de la vîrsta de nouă ani şi pînă la moarte în această constrîngere psihică şi fizică“. (F. Engels, l. c., p. 217 şi urm.) (Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1962, ed. a II-a, p. 419—420. — Nota trad.) Voi ilustra prin două exemple ce „spun tribunalele“. Primul caz s-a petrecut la Sheffield la sfîrşitul anului 1866. Un muncitor se angajase pentru doi ani într-o uzină metalurgică de acolo. În urma unui conflict cu fabricantul, el a părăsit uzina şi a declarat că nu va mai munci pentru acesta în nici un caz. A fost dat în judecată pentru încălcarea contractului şi condamnat la două luni închisoare. (Dacă fabricantul reziliază contractul, el nu poate fi dat în judecată decît civiliter *23 şi nu riscă decît o amendă în bani.) După executarea pedepsei de două luni, acelaşi fabricant îi trimite o somaţie de a se întoarce în fabrică, potrivit vechiului contract. Muncitorul refuză, invocînd faptul că pedeapsa pentru încălcarea contractului şi-a executat-o. Fabricantul îl dă din nou în judecată şi tribunalul îl condamnă din nou, cu toate că unul dintre judecători, Mr. Shee i) , declară public drept o monstruozitate juridică procedeul după care un om poate fi condamnat în repetate rînduri, în decursul întregii sale vieţi, pentru una şi aceeaşi încălcare, respectiv aceeaşi infracţiune. Şi această sentinţă a fost pronunţată nu de „great unpaid“ 137 , de Dogberry i) -ii provinciali, ci la Londra, de către una dintre instanţele judecătoreşti supreme. {La ediţia a 4-a. — Lucrurile s-au mai schimbat. Cu excepţia cîtorva cazuri, de pildă la uzinele publice de gaz, în Anglia muncitorul se află în prezent pe picior de egalitate cu patronul în caz de reziliere a contractului şi nu poate fi dat în judecată decît pe cale civilă. — F.E.} — Al doilea caz s-a petrecut la Wiltshire la sfîrşitul lunii noiembrie 1863. Aproximativ 30 de ţesătoare la războiul mecanic, angajate de un oarecare Harrupp, fabricant de postav din Leower's Mill, Westbury Leigh, au declarat grevă pentru că acest Harrupp avea plăcutul obicei de a le aplica scăderi din salariu dacă întîrziau dimineaţa, şi anume 6 pence pentru 2 minute, 1 şiling pentru 3 minute şi 1 şiling şi 6 pence pentru 10 minute. Ceea ce înseamnă la 9 şilingi pe oră 4 l. st. şi 10 şilingi pe zi, în timp ce salariul lor mediu anual nu depăşeşte niciodată 10—12 şilingi pe săptămînă. Afară de aceasta, Harrupp a angajat un băiat care să sune din goarnă ora de intrare în fabrică, treabă de care acesta se achită uneori şi înainte de ora 6 dimineaţa, şi, dacă muncitorii nu sînt prezenţi de îndată ce încetează goarna, porţile se închid şi cei rămaşi afară sînt amendaţi; întrucît în fabrică nu există ceasornic, nefericiţii muncitori se află la discreţia tînărului gornist, inspirat de Harrupp. Muncitoarele în „grevă“, mame şi fete tinere, au declarat că vor relua munca dacă gornistul care sună ora va fi înlocuit cu un ceasornic şi dacă se va introduce un tarif de amenzi mai raţional. Harrupp a citat 19 femei şi fete în faţa magistraţilor pentru încălcarea contractului. Au fost condamnate la cîte 6 pence amendă şi la 2 şilingi şi 6 pence cheltuieli de judecată, spre indignarea viu manifestată a auditoriului. La plecarea de la tribunal, Harrupp a fost însoţit de o mulţime care îl huiduia. — Un procedeu predilect al fabricanţilor este acela de a-i pedepsi prin reţineri din salariu pe muncitori pentru defectele materialului pe care-l produc. Această metodă a provocat în 1866 o grevă generală în districtele industriei olăritului din Anglia. Rapoartele întocmite de „Ch. Employm. Commiss.“ (1863—1866) relatează cazuri în care muncitorul, în loc de a primi salariul cuvenit pentru munca lui, devine, dimpotrivă, datorită amenzilor, debitorul preacinstitului său „master“; mostre instructive de ingeniozitate a autocraţilor de fabrică în a opera reţineri din salariu ne oferă şi ultima criză de bumbac. „Eu însumi — spune inspectorul de fabrici R. Baker — am fost nevoit să intentez o acţiune împotriva unui fabricant de bumbac pentru că, în aceste timpuri grele şi chinuitoare, le scădea unora dintre muncitorii „adolescenţi angajaţi“ (trecut de 13 ani) „cîte 10 pence pentru certificatul medical de vîrstă, care pe el nu-l costă decît 6 pence şi pentru care legea nu permite decît o reţinere de 3 pence, iar obiceiul nici una... Alt fabricant, pentru a atinge acelaşi scop fără a intra în conflict cu legea, încarcă pe fiecare dintre sărmanii copii care lucrează pentru el cu o taxă de un şiling pentru învăţarea artei şi tainelor filatului de îndată ce certificatul medical îi declară apţi pentru această îndeletnicire. Există deci dedesubturi pe care trebuie să le cunoşti pentru a înţelege nişte fenomen extraordinare cum sînt grevele în timpuri ca cele de azi“. (Este vorba de o grevă a ţesătorilor la maşină de la fabrica din Darven, iunie 1863.) („Reports o Insp. of Fact. for 30th April 1863“, p. 50, 51.) (Rapoartele cu privire la situaţia din fabrici cuprind întotdeauna o perioadă mai lungă decît indică data lor oficială.)

190a) Legile pentru protecţia împotriva maşinilor periculoase au avut un efect salutar. „Dar... în prezent există noi surse de accidente care acum 20 de ani nu existau, în special viteza mărită a maşinilor. Roţile, valţurile, fusurile şi războaiele de ţesut sînt în prezent acţionate de o forţă sporită şi în continuă creştere; degetele trebuie să prindă mai prompt şi mai sigur firul rupt, căci dacă avansează şovăitor sau neatent sînt sacrificate... Un mare număr de accidente se datorează strădaniei muncitorilor de a lucra repede. Nu trebuie să uităm cit e de important pentru fabricanţi să-şi menţină neîntrerupt în mişcare maşinile, adică să producă încontinuu fire şi ţesătură. Orice oprire, chiar de un minut, constituie nu numai o pierdere de forţă motrice, dar şi de produs. De aceea muncitorii sînt presaţi de supraveghetorii interesaţi în cantitatea produsului să ţină maşinile în mişcare, lucru nu mai puţin important pentru muncitorii plătiţi după greutate sau cu bucata. Aşa se face că, deşi în cele mai multe fabrici formal există interdicţia de a curăţa maşinile în timpul mersului, practic totuşi se procedează astfel peste tot. Numai din această cauză s-au înregistrat în ultimele şase luni 906 accidente... Cu toate că maşinile sînt curăţate zilnic, ziua de sîmbătă a fost fixată, cel mai adesea pentru curăţirea temeinică a maşinilor şi operaţia respectivă se face în mare parte în timp ce maşinile funcţionează... Este o operaţie neplătită, de aceea muncitorii caută s-o termine cît mai repede. Iată de ce numărul accidentelor este cu mult mai mare în zilele de vineri şi mai ales de sîmbătă decît în celelalte zile ale săptămînii. Vinerea plusul de accidente peste media primelor patru zile ale săptămînii atinge 12%, iar sîmbătă plusul peste media celor cinci zile anterioare — 25%; dacă ţinem însă seama de faptul că sîmbătă ziua de muncă nu are decît 71/2 ore, iar în celelalte zile 101/2 ore, plusul acesta urcă la mai mult de 65%“. („Reports of Insp. of. Factories for etc. 31st October 1866“, London 1867, p. 9, 15, 16, 17.)

191) În prima secţiune din cartea a treia voi relata despre o campanie recentă a fabricanţilor englezi contra clauzelor legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici referitoare la protecţia membrelor „braţelor de muncă“ împotriva maşinilor care le pun viaţa în primejdie. Aici va fi suficient un citat dintr-un raport oficial al inspectorului de fabrici Leonard Horner: „Am auzit fabricanţi vorbind cu o nepăsare de neiertat despre unele accidente; se spunea, de pildă, că pierderea unui deget ar fi un fleac. Viaţa şi perspectivele unui muncitor depind atît de mult de degetele sale, încît pentru el o asemenea pierdere constituie un eveniment deosebit de grav. Auzind asemenea palavre nechibzuite, am întrebat: Presupunînd că aveţi nevoie de un muncitor şi se prezintă doi, ambii la fel de destoinici în toate privinţele, dar unul fără policar sau arătător, pe care l-aţi alege? Nu veţi ezita nici un moment să vă decideţi pentru cel teafăr... Aceşti domni fabricanţi au false prejudecăţi în privinţa a ceea ce ei numesc legislaţie pseudofilantropică“. („Reports of Insp. of Fact. for 31st Oct. 1855, [p. 6, 7].) Aceşti domni sînt „oameni deştepţi“ şi nu degeaba se entuziasmează pentru rebeliunea stăpînilor de sclavi!

192) În fabricile cel dintîi supuse legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici, care limitează în mod obligatoriu timpul de muncă şi cuprinde şi alte reglementări, multe dintre vechile racile au dispărut. Însăşi perfecţionarea maşinilor reclamă la un moment dat o „mai bună construcţie a clădirilor de fabrică“, care se dovedeşte a fi în folosul muncitorilor. (Conf. „Reports etc. for 31st Oct. 1863“, p. 109.)

193) Vezi, între altele, John Houghton i) , „Husbandry and Trade improved“, Lond. 1727. „The Advantages of the East India Trade“, 1720. John Bellers i) , l. c. „Din nefericire, patronii (masters) şi muncitorii lor sînt într-un permanent război. Primii urmăresc scopul neabătut de a plăti munca cît mai ieftin şi nu ezită să recurgă la orice şiretlic pentru a-şi atinge ţelul. Ceilalţi urmăresc cu tot atîta grijă să-i oblige pe patronii lor, ori de cîte ori li se oferă prilejul, să le satisfacă revendicările sporite“. „An Inquiry into the causes of the Present High Prices of Provisions“, 1767, p. 61, 62. (Autorul, reverendul Nathaniel Forster i) , este cu totul de partea muncitorilor.)

194) Bandmühle a fost inventată în Germania. Abatele italian Lancelloti i) relatează într-o scriere apărută în 1636 la Veneţia: „Anton Müller din Danzig a văzut cu vreo 50 de ani în urmă“ (L. scria în 1629), „la Danzig, o maşină foarte ingenioasă care confecţiona 4 pînă la 6 ţesături deodată; întrucît însă consilul municipal se temea că această invenţie ar putea să prefacă în cerşetori o mulţime de muncitori, invenţia a fost trecută sub tăcere, iar inventatorul sugrumat sau înecat pe ascuns“ 139 . La Leyda, aceeaşi maşină a fost folosită pentru prima oară în 1629. Răscoalele ceaprazarilor au silit mai întîi consiliul municipal s-o interzică; diferite ordonanţe ale Statelor Generale din 1623, 1639 etc. îngăduiau folosirea ei limitată; în cele din urmă a fost permisă în anumite condiţii prin ordonanţa din 15 decembrie 1661. „În acest oraş“, relatează Boxhorn i) („Inst. Pol.“, 1663) despre introducerea acestei maşini la Leyda, „nişte oameni au inventat cu vreo douăzeci de ani în urmă un instrument de ţesut cu care un om putea să confecţioneze mai multă ţesătură şi mai lesne decît mai mulţi în acelaşi interval de timp. Acest fapt a provocat dezordini şi plîngeri ale ţesătorilor, pînă ce folosirea instrumentului a fost interzisă de consiliul municipal“. Aceeaşi maşină fost interzisă în 1676 la Köln, în timp ce, concomitent, introducerea ei în Anglia a provocat agitaţii printre muncitori. Prin edictul imperial din 19 februarie 1685, folosirea acestei maşini a fost interzisă în toată Germania. La Hamburg ea fost arsă în public din ordinul consiliului municipal. Carol al Vl-lea i) a reînnoit la 9 februarie 1719 edictul din 1685, iar electoratul Saxoniei a permis folosirea ei oficială abia în 1765. Această maşină, care a stîrnit atîta vîlvă în toată lumea, a fost de fapt precursoarea maşinilor de filat şi de ţesut, aşadar a revoluţiei industriale din secolul al XVIII-lea. Ea dădea posibilitate unui adolescent cu totul nepriceput în ale ţesutului să pună în mişcare întregul război de ţesut cu toate suveicile sale prin simpla mînuire a unei bare; în forma ei perfecţionată, ea producea 40 pînă la 50 de bucăţi deodată.

195) Şi astăzi, pe alocuri, se mai repetă în manufacturile de modă veche forma primitivă a revoltelor muncitoreşti împotriva maşinilor. O astfel de revoltă a avut loc, de pildă, în 1865 în rîndurile şlefuitorilor de pile din Sheffield.

196) Sir James Steuart i) concepe încă şi efectul maşinilor întru totul în acest sens. „Consider, aşadar, maşinile nişte mijloace pentru sporirea (virtuală) a numărului oamenilor activi, fără să fie nevoie ca ei să fie hrăniţi... Prin ce se deosebeşte efectul unei maşini de cel al unor noi locuitori?“ (Trad. franceză, t. I, 1. I, ch. XIX.) Mult mai naiv, Petty i) spune că ea înlocuieşte „poligamia“. Punctul acesta de vedere se potriveşte cel mult pentru unele părţi ale Statelor Unite. În schimb, „numai în unele cazuri maşina poate fi întrebuinţată cu succes pentru a reduce munca individului; mai mult timp s-ar pierde cu construcţia ei decît s-ar economisi cu folosirea ei. Ea devine realmente folositoare doar atunci cînd acţionează pe scară mare, cînd o singură maşină poate sprijini munca a mii de oameni. Maşina găseşte deci utilizare mai cu seamă în ţările dens populate, unde numărul şomerilor este foarte mare... Folosirea maşinilor este determinată nu de lipsa de muncitori, ci de uşurinţa cu care aceştia pot fi folosiţi în masă la muncă“. (Piercy Ravenstone i) , „Thoughts on the Funding System and its Effects“, Lond. 1824, p. 45.)

196a) {La ediţia a 4-a. — Acest lucru este valabil şi pentru Germania. La noi, acolo unde există agricultură pe scară mare, deci mai ales în răsărit, ea devenit posibilă abia prin aşa-zisul „Bauernlegen“ *25 , practicat încă din secolul al XVI-lea şi mai ales după 1648. — F.E.}

197) „Maşinile şi munca sînt permanent în concurenţă“. (Ricardo, l. c., p. 479.)

198) Concurenta dintre ţesătura de mînă şi ţesătura de maşină a fost prelungită în Anglia, înainte de apariţia legii cu privire la asistenţa săracilor din 1834, datorită ajutorului primit din partea parohiilor, care se adăugă la salariile scăzute mult sub minimul necesar. „Reverendul Mr. Turner era în 1827 preot la Wilmslow în Cheshire, un district industrial. Din întrebările comitetului de emigrare şi din răspunsurile d-lui Turner rezultă cum este menţinută concurenţa dintre munca manuală şi maşini. Întrebare: «Folosirea războiului de ţesut mecanic n-a înlăturat oare războiul de ţesut manual?» Răspuns: «Fără îndoială, ea l-ar fi înlăturat şi mai mult decît a făcut-o pînă acum dacă ţesătorii manuali n-ar fi fost puşi în situaţia de a accepta reduceri de salarii». Întrebare: «Acceptînd asemenea reduceri, ţesătorul manual primeşte un salariu insuficient pentru întreţinerea sa şi se adresează parohiei, cerîndu-i un ajutor pentru completarea restului necesar?» Răspuns: «Da; şi, într-adevăr, concurenţa dintre războiul de ţesut manual şi războiul de ţesut mecanic este menţinută datorită ajutorului acordat săracilor». Astfel avantajul adus muncitorilor prin introducerea maşinilor este pauperizarea degradantă sau emigrarea; din meseriaşi respectaţi şi într-o oarecare măsură independenţi, ei au devenit nişte nenorociţi care sînt nevoiţi să se umilească şi să mănînce pîinea umilitoare a carităţii publice. Şi asta se numeşte un inconvenient trecător“. („A Prize Essay on the comparative merits of Competition and Cooperation“, Lond. 1834, p. 29.)

199) „Aceeaşi cauză care face să crească venitul net al ţării“ (adică, după cum explică Ricardo în acelaşi loc, venitul proprietarilor funciari şi al capitaliştilor, a căror avuţie, considerată din punct de vedere economic, este egală cu avuţia naţiunii) „poate totodată să provoace un excedent de populaţie şi să înrăutăţească situaţia muncitorului“. (Ricardo, l.c., p. 469.) Într-adevăr, scopul permanent şi tendinţa oricărei perfecţionări a maşinilor este să permită dispensarea totală de munca omului sau să reducă preţul acesteia, înlocuind munca bărbaţilor adulţi prin munca femeilor şi copiilor sau pe cea a muncitorilor calificaţi prin cea a muncitorilor necalificaţi“. (Ure, [l. c., p. 23].)

200) „Reports of Insp. of Fact. 31st Oct. 1858“, p. 43.

201) „Reports etc. 31st Oct. 1856“, p. 15.

202) Ure, l. c., p. 19. „Marele avantaj al maşinilor folosite în cărămidărie constă în faptul că cel care le întrebuinţează devine cu totul independent de muncitorii calificaţi“. („Ch. Empl. Comm., V. Report“, Lond. 1866, p. 130, nr. 46.)

Adaos la ediţia a 2-a. D-l A. Sturrock, şeful secţiei maşini la Great Northern Railway, declară cu privire la construcţia de maşini (locomotive etc.): „Pe zi ce trece e tot mai puţină nevoie de muncitori englezi costisitori (expensive). Producţia este sporită prin folosirea unor instrumente perfecţionate, şi aceste instrumente sînt deservite, la rîndul lor, de o categorie inferioară de muncă (a low class of labour)... Înainte, toate piesele maşinii cu abur erau produse în mod necesar de către muncitori calificaţi. Aceleaşi piese sînt produse acum prin muncă mai puţin calificată, dar cu instrumente bune... Prin instrumente înţeleg maşinile folosite în construcţia de maşini“. („Royal Commission on Railways. Minutes of Evidence“, London 1867, nr. 17 862 şi 17 863.)

203) Ure, l. c., p. 20

204) L. c., p.321.

205) L. c., p. 23.

206) „Reports of Insp. of Fact.. 31st Oct. 1863“, p. 108 şi urm.

207) L. c., p. 109. Perfecţionarea rapidă a maşinilor în timpul crizei de bumbac a permis fabricanţilor englezi, imediat după terminarea războiului civil din America, să inunde din nou şi în foarte scurt timp piaţa mondială cu mărfuri. Chiar în cursul celei de-a doua jumătăţi a anului 1866, ţesăturile nu mai găseau cumpărători. Aşa a început trimiterea în consignaţie a mărfurilor în China şi în India, ceea ce, bineînţeles, a sporit şi mai mult „glut“ *28 -ul. La începutul anului 1867, fabricanţii au recurs la expedientul lor obişnuit, adică la o reducere a salariilor cu 5%. Muncitorii s-au opus şi au obiectat, foarte just din punct de vedere teoretic, că singurul remediu ar fi să se lucreze pentru un scurt timp patru zile pe săptămînă. După multe ezitări, domnii care îşi zic căpitani ai industriei au fost nevoiţi să opteze pentru această măsură, în unele locuri cu o reducere de 5% a salariilor, în alte locuri fără o asemenea reducere.

208) „Între patroni şi muncitorii din suflătoriile din flint-glas şi de sticlă de butelii sînt raporturi de grevă cronică“. De aici avîntul pe care l-a luat manufactura de sticlă presată, unde operaţiile principale sînt executate de către maşini. O firmă din Newcastle, care înainte producea anual 350.000 de pfunzi de flint-glas suflat, produce acum 3.000.500 de pfunzi de sticlă presată. („Ch. Empl. Comm., IV. Rep.“, 1865, p. 262, 263.)

209) Gaskell i) , „The Manufacturing Population of England“. Lond. 1833. p. 11, 12.

210) Cîteva inovaţii foarte importante în aplicarea maşinilor în construcţia de maşini au fost introduse de d-l Fairbairn i) în urma unor greve în propria sa fabrică.

211) Ure, l. c., p. 367—370.

212) Ure, l. c., p. 368, 7, 370, 280, 321, 281, 475.

213) Ricardo împărtăşea iniţial această părere, dar mai tîrziu, cu imparţialitatea ştiinţifică şi cu dragostea de adevăr care îl caracterizau, a retractat-o categoric. Vezi l. c., ch. XXXI, „On Machinery“.

214) N.B. Această exemplificare o prezint exact în stilul economiştilor menţionaţi mai sus.

215) În legătură cu inepţiile lui J. B. Say, un adept al lui Ricardo observă: „Acolo unde există o diviziune a muncii dezvoltată, iscusinţa muncitorilor poate fi folosită numai în ramura particulară în care ei au dobîndit această iscusinţă, muncitorii înşişi fiind un fel de maşini. N-are de aceea absolut nici un rost să repetăm papagaliceşte că lucrurile au tendinţa să se stabilizeze la un nivel normal. Trebuie să privim în jur şi să recunoaştem că multă vreme ele nu găsesc acest nivel şi că, atunci cînd îl găsesc, el este mai scăzut decît la începutul procesului“. („An Inquiry into those Principles respecting the Nature of Demand etc.“, Lond. 1821, p. 72.)

216) Un virtuos al acestui cretinism prezumţios este, printre alţii, MacCulloch. „Dacă este avantajos — spune el, de pildă, afectînd candoarea unui copil de 8 ani — ca dexteritatea muncitorului să se dezvolte tot mai mult, astfel încît el să devină capabil să producă o cantitate mereu crescîndă de mărfuri cu aceeaşi cantitate de muncă sau cu o cantitate mai redusă, trebuie să fie la fel de avantajos ca el să se servească de maşini care să-l ajute în modul cel mai eficace să obţină acest rezultat“. (MacCulloch, „Princ. of Pol. Econ.“, Lond 1830, p. 182.)

216a) „Inventatorul maşinii de filat a ruinat India, lucru de care însă ne pasă prea puţin“. (A. Thiers i) , „De la Propriété“, [p. 275].) D-l Thiers confundă aici maşina de filat cu războiul de ţesut mecanic, „lucru de care însă ne pasă prea puţin“.

217)  Potrivit recensămîntului din 1861 (vol. II, Lond. 1863), numărul muncitorilor ocupaţi în minele de cărbune din Anglia şi din Wales era de 246.613, dintre care 73.546 sub 20 de ani şi 173.067 peste 20 de ani. Prima rubrică cuprinde 835 de copii între 5 şi 10 ani, 30.701 copii între 10 şi 15 ani şi 42.010 adolescenţi între 15 şi 19 ani. Numărul celor ocupaţi în minele de fier, cupru, plumb, cositor şi celelalte metale se cifrează la 319.222.

218) În Anglia şi Wales au fost ocupate în 1861 în producţia de maşini 60.807 persoane, inclusiv fabricanţii şi funcţionarii lor etc., precum şi toţi agenţii şi negustorii din această branşă. Această cifră nu cuprinde producătorii de maşini mai mici, ca maşini de cusut etc., precum şi producătorii de unelte pentru maşinile de lucru, de pildă producătorii de fusuri etc. Numărul total al inginerilor civili era de 3.329.

219) Întrucît fierul constituie una dintre cele mai importante materii prime, menţionăm aici că în 1861 existau în Anglia şi în Wales 125.771 de turnători dintre care 123.430 de bărbaţi şi 2.341 de femei. Dintre cei dintîi, 30.810 sub 20 de ani şi 92.620 peste 20 de ani.

220) „O familie de patru persoane adulte (ţesători de bumbac) şi doi copii ca winders *31 cîştiga la sfîrşitul secolului trecut şi la începutul acestui secol 4 l.st. pe săptămînă, la o zi de muncă de 10 ore; dacă munca era foarte urgentă, puteau cîştiga chiar mai mult... Înainte ei avuseseră întotdeauna de suferit de pe urma lipsei de fire“. (Gaskell, l. c., p. 34, 35.)

221) În „Situaţia clasei muncitoare etc.“, F. Engels descrie starea deplorabilă în care se află o mare parte tocmai a acestor muncitori care produc obiecte de lux. Nenumărate dovezi noi în acest sens se găsesc în rapoartele întocmite de „Child. Empl. Comm“. (Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1962, ed. a II-a.)

222) În 1861 existau în Anglia şi în Wales 94.665 de marinari în marina comercială.

223) Dintre care numai 177.596 de sex bărbătesc şi trecuţi de 13 ani.

224) Dintre care de sex feminin 30.501.

225) Dintre care de sex bărbătesc 137.447. Toţi cei care nu servesc în case particulare nu sînt cuprinşi în cifra de 1.208.648.

Adaos la ediţia a 2-a. Din 1861 pînă an 1870, numărul servitorilor de sex bărbătesc aproape s-a dublat, crescînd la 267.671. În 1847 existau 2.694 de paznici (pentru domeniile de vînătoare aristocratice), iar în 1869 4.921. — Fetele tinere care sînt în serviciu la micii burghezi din Londra se numesc în limba] popular „little slaveys“, mici sclave.

226) Ganilh i) , dimpotrivă, consideră drept rezultat final al producţiei mecanizate o reducere absolută a numărului sclavilor muncii, pe spinarea cărora apoi un număr sporit de „gens honnêtes“ *32 se hrănesc şi îşi dezvoltă binecunoscuta „perfectibilité perfectible“ *33 . Oricît de puţin ar înţelege mişcarea producţiei, el simte cel puţin că maşina este un lucru funest dacă introducerea maşinilor transformă în pauperi muncitori ocupaţi, în timp ce dezvoltarea lor cheamă la viaţă mai mulţi sclavi ai muncii decît a omorît. Cretinismul propriului său punct de vedere nu poate fi exprimat decît prin propriile sale cuvinte „Clasele condamnate să producă şi să consume scad numericeşte, iar clasele care dirijează munca, care alină, consolează şi luminează întreaga populaţie se înmulţesc... şi îşi însuşesc toate avantajele care rezultă din reducerea cheltuielilor muncii, din abundenţa de mărfuri şi din preţurile scăzute ale bunurilor de consum. Sub această conducere, neamul omenesc se ridică la cele mai înalte creaţii ale geniului, pătrunde în adîncurile tainice ale religiei, elaborează principiile salutare ale moralei“ (care constă în a-ţi „însuşi toate avantajele etc.“), „legile pentru apărarea libertăţii“ (a libertăţii pentru „clasele condamnate să producă?“) „şi a puterii, supunerii şi dreptăţii, a datoriei şi omeniei“. Vorbăria asta lipsită de sens se găseşte în „Des Systèmes d'Économie Politique etc.“ Par M. Ch. Ganilh, 2ème éd., Paris 1821, t. I, p. 224, cf. ib. p. 212.

227) „Reports of Insp. of. Fact., 31st Oct. 1865“, p. 58 şi urm. În acelaşi timp însă era creată şi baza materială pentru folosirea unui număr crescînd de muncitori în 110 fabrici noi cu 11.625 de războaie de ţesut mecanice, 628.576 de fusuri, maşini cu abur şi roţi hidraulice de 2.695 de cai-putere (l. c).

228) „Reports etc. for 31st Oct. 1862“, p. 79.

Adaos la ediţia a 2-a. La sfîrşitul lunii decembrie 1871, inspectorul de fabrici A. Redgrave spunea într-o conferinţă ţinută la Bradford la „New Mechanics Institution“: „Ceea ce m-a izbit de la un timp încoace a fost aspectul schimbat al fabricilor de lînă. Înainte erau pline de femei şi de copii, acum maşina pare să facă toată munca. Întrebat de mine, un fabricant mi-a dat următoarea explicaţie: în condiţiile vechiului sistem foloseam 63 de persoane; după introducerea maşinilor perfecţionate am redus numărul muncitorilor la 33, iar recent, în urma unor noi modificări importante, am putut să-l reduc de la 33 la 13“.

229) „Reports etc. for 31st Oct. 1856“, p. 16.

230) „Suferinţele ţesătorilor manuali“ (de bumbac şi de stofe cu amestec de bumbac) „au făcut obiectul unei anchete întreprinse de o comisie regală, dar, cu toate că mizeria lor a fost recunoscută şi deplînsă, îndreptarea (!) situaţiei lor a fost lăsată pe seama întîmplării şi a timpului şi se poate spera că în prezent“ (cu 20 de ani mai tîrziu!) „aceste suferinţe au dispărut aproape (nearly) cu totul, lucru la care a contribuit, după toate probabilităţile, şi actuala mare extindere a războaielor de ţesut mecanice“. („Rep. Insp. Fact., 31st Oct. 1856“, p. 15.)

231) Alte metode prin care maşina influenţează producţia de materii prime vor fi menţionate în cartea a treia.

232) Exportul de bumbac din Indiile Orientale în Marea Britanie

1846      34.540.143 de pfunzi      1860      204.141.168 de pfunzi      1865      445.947.600 de pfunzi

Exportul de lînă din Indiile Orientale în Marea Britanie

1846        4.570.581 de pfunzi      1860       20.214.173 de pfunzi       1865       20.679.111 de pfunzi

233) Exportul de lînă de la Capul Bunei Speranţe în Marea Britanie

1846        2.958.457 de pfunzi      1860       16.574.345 de pfunzi       1865       29.920.623 de pfunzi

Exportul de lînă din Australia în Marea Britanie

1846      21.789.346 de pfunzi      1860       59.166.616 de pfunzi       1865      109.734.261 de pfunzi

234) Dezvoltarea economică a Statelor Unite constituie ea însăşi un produs al marii industrii europene, în special al celei engleze. În stadiul lor actual (1866), Statele Unite trebuie încă privite drept un domeniu colonial al Europei. {La ediţia a 4-a. — De atunci ele au devenit a doua ţară industrială din lume, fără ca din această pricină să-şi piardă cu totul caracterul colonial. — F.E.}

Exportul de bumbac din Statele Unite în Marea Britanie (în pfunzi)   

1846

401.949.393

1852

   765.630.544

1859

961.707.264

1860

1.115.890.608

Exportul de cereale etc. din Statele Unite în Marea Britanie (1850 şi 1862):

Grîu cwt. .....................................................

1850

16.202.312

1862

41.033.503

Orz cwt. .....................................................

1850

3.669.653

1862

6.624.800

Ovăz cwt. ..................................................

1850

3.174.801

1862

4.426.994

Secară cwt. ...............................................

1850

388.749

1862

7.108

Făină de grîu cwt. ......................................

1850

3.819.440

1862

7.207.113

Hrişcă cwt. ................................................

1850

1.054

1862

19.571

Porumb cwt. .............................................

1850

5.473.161

1862

11.694.818

„Bere“ sau „Bigg“ (un soi de orzoaică) cwt.

1850

2.039

1862

7.675

Mazăre cwt. ..............................................

1850

811.620

1862

1.024.722

Fasole cwt. ...............................................

1850

1.822.872

1862

2.037.137

Import total cwt. .........................................

1850

35.365.801

1862

74.083.441

235) Într-un apel adresat în iulie 1866 sindicatelor engleze („Trade Societies of England“) de către muncitorii aruncaţi pe drumuri printr-un „lock-out“ al fabricanţilor de încălțăminte din Leicester se spune între altele: „Acum vreo 20 de ani, fabricarea încălțămintei a fost revoluţionată la Leicester prin introducerea cuielor în locul cusutului. Atunci se puteau căpăta salarii mari. În scurt timp, acest nou procedeu a căpătat o extindere foarte mare. Între diferitele firme a început o concurenţă aprigă pentru producerea unor articole care să satisfacă gusturile cele mai rafinate. În curînd s-a ivit însă o altfel de concurenţă, detestabilă: goana de a vinde mărfurile pe piaţă mai ieftin decît concurentul (undersell). Urmările nefaste s-au făcut simţite după scurt timp sub forma reducerilor de salariu, şi scăderea preţului muncii a fost atît de vertiginoasă, încît multe firme nu mai plătesc astăzi decît jumătate din salariul iniţial. Şi totuşi, cu toate că salariile scad din ce în ce mai mult, la fiecare modificare a tarifului muncii profiturile par să crească“. — Fabricanţii profită chiar şi de perioadele nefavorabile ale industriei pentru a realiza profituri extraordinare prin reducerea excesivă a salariilor, adică prin jefuirea directă a muncitorului de mijloacele sale de subzistenţă strict necesare. Un exemplu. Este vorba de criza din ţesătoriile de mătase din Coventry: „Din informaţiile pe care le-am primit atît de la fabricanţi, cît şi de la muncitori, rezultă neîndoielnic că salariile au fost reduse într-o proporţie mai mare decît cea impusă de concurenţa producătorilor străini sau de alte împrejurări. Cea mai mare parte a ţesătorilor lucrează pentru un salariu redus cu 30—40%. O bucată de panglică pentru care ţesătorul primea cu cinci ani în urmă 6 sau 7 şilingi nu-i aduce acum decît 3 şilingi şi 3 pence sau 3 şilingi şi 6 pence; altă muncă, plătită mai înainte cu 4 şilingi sau 4 şilingi şi 3 pence, e retribuită acum doar cu 2 şilingi sau 2 şilingi şi 3 pence. Reducerea salariului e mai mare decît ar fi fost necesar pentru stimularea cererii. De fapt, la multe feluri de panglici scăderea salariului nici n-a fost măcar însoţită de vreo scădere a preţului articolului respectiv“. (Raportul membrului comisiei F. D. Longe în „Ch. Emp. Comm. V. Rep. 1866“, p. 114, nr. 1.)

236) Comp. „Reports of. Insp. of Fact. for 31st Oct. 1862“, p. 30.

237) L. c., p. 18, 19.

238) „Reports of Insp of. Fact. for 31st Oct. 1863“, p. 41—45, 51.

239) „Reports etc. 31st Oct. 1863“, p. 41, 42.  

240) L. c., p. 57.

241) L. c., p. 50, 51.

242) L. c., p. 62, 63.

243) „Reports etc. 30th April 1864“, p. 27.

244) Dintr-o scrisoare a lui Harris, chief constable *38 din Bolton, în „Rep of Insp. of Fact., 31st Oct. 1865“, p. 61, 62.

245 Într'un apel al muncitorilor din industria bumbacului, din primăvara anului 1863, pentru formarea unei societăţi de emigrare se spune între altele: «Puţini sunt aceia care vor tăgădui că o emigrare masivă de muncitori de fabrică este în momentul de faţă absolut necesară. Dar că în orice epocă există necesitatea unei emigrări continue şi că fără o asemenea emigrare nu ne este posibil să ne menţinem poziţia în împrejurări normale, rezultă din următoarele fapte: În anul 1814 valoarea oficială (care nu este decât un indice al cantităţii) a produselor de bumbac exportate era de 17.665.378 l. st., iar valoarea lor comercială reală de 20.070.824 l. st. În anul 1858 valoarea oficială a produselor de bumbac exportate era de 182.221.681 l. st., iar valoarea lor comercială reală numai de 43.001.322 l. st., astfel că înzecirea cantităţii a avut ca urmare doar ceva mai mult decât o dublare a echivalentului. Rezultatul acesta, nefast atât pentru ţară în general cât şi pentru muncitorii de fabrică în special, a fost provocat de un concurs de împrejurări diferite. Una din cele mai bătătoare la ochi este abundenţa permanentă de muncă, abundenţă indisperisabilă pentru această ramură de producţie, care, sub sancţiunea anihilării, are nevoie de o expansiune continuă a pieţei. Fabricile noastre de bumbac pot fi scoase din funcţiune de stagnările periodice ale comerţului, care, în organizarea actuală, sunt tot atât de inevitabile ca şi moartea însăşi. Dar inventivitatea omului nu se opreşte în loc din această cauză. Cu toate că, într'o evaluare modestă, 6 milioane de oameni au părăsit ţara în ultimii 25 de ani, totuşi, în urma înlocuirii continue a muncii, determinată de tendinţa de a ieftini produsul, un procent important al bărbaţilor adulţi nu este în stare nici măcar în perioadele de prosperitate maximă să găsească vreo utilizare în fabrici, în indiferent ce condiţiuni.» («Reports of Insp. of Fact. 30th April 1863», pag. 51, 52.) Se va vedea, într'un capitol ulterior, în ce mod domnii fabricanţi încercau, în timpul catastrofei bumbacului, să împiedice în fel şi chip, chiar şi cu ajutorul forţei publice, emigrarea muncitorilor de fabrică.

246 «Child. Empl. Comm., IV. Report. 1865», pag. 108, Nr. 447.

247 În Statele Unite asemenea reproducere a meşteşugului pe baza maşinismului este frecventă. Tocmai din această cauză concentrarea care va avea loc cu ocazia trecerii inevitabile la sistemul de fabrică va înainta aci cu paşi gigantici în comparaţie cu Europa şi chiar cu Anglia.

248 Comp. «Reports of Insp. of Fact. 31st Oct. 1865», pag. 64.

249 Prima manufactură de peniţe de oţel pe scară mare a fost înfiinţată la Birmingham de d-l Gillott i) . Încă în 1851 ea producea peste 180 de milioane de peniţe şi consuma într'un an 120 de tone tablă de oţel. Birmingham, care monopolizează această industrie în Regatul Unit, produce acum miliarde de peniţe de oţel anual. După datele recensământului din 1861, numărul persoanelor ocupate era de 1.428, dintre care 1.268 muncitoare, înrolate dela vârsta de 5 ani în sus.

250 «Child Empl. Comm., II. Rep. 1864», pag. LXVIII, Nr. 415.

251 La Sheffield copiii sunt utilizaţi chiar la şlefuitul pilelor!

251a «Child. Empl. Comm., V. Rep. 1866», pag. 3, Nr. 24; pag. 6, Nr. 55, 56; pag. 7, Nr. 59, 60.

252) L.c., p. 114, 115, nr. 6—7. Un membru al comisiei observă pe drept cuvint că, dacă altminteri maşina înlocuieşte pe om, aici adolescenţii literalmente înlocuiesc maşina.

253) Vezi raportul cu privire la comerţul cu zdrenţe şi numeroase date în „Public Health, VIII. Report“, Lond. 1866, Appendix, p. 196—208.

254) „Child. Empl. Comm., V. Report.“, 1866, p. XVI—XVIII, nr. 86—97, p. 130—133, nr. 39—71. Vezi şi ibid., III. Report., 1864, p. 48, 56.

255) „Public Health. VI. Rep.“, Lond. 1864, p. 29, 31.

256) L.c., p. 30. Doctorul Simon i) observă că mortalitatea croitorilor şi tipografilor londonezi între 25 şi 35 ani atinge în realitate cifre cu mult mai mari, deoarece patronii londonezi primesc de la ţară un mare număr de tineri pînă la 30 de ani ca „ucenici“ şi ca „improvers“ (care vor să se perfecţioneze în meserie). Aceste persoane figurează în recensămînt ca londonezi, mărind numărul la care se calculează indicele de mortalitate, fără a intra în aceeaşi proporţie în numărul deceselor înregistrate la Londra. O mare parte din ei se întorc la ţară mai ales atunci cînd se îmbolnăvesc grav (l.c).

257) Aici este vorba de cuiele ciocănite, spre deosebire de cuiele tăiate, care se confecţionează cu ajutorul maşinilor. Vezi „Child. Empl. Comm., III. Report“, p. XI, XIX, n. 125—130; p. 52, n. 11; p. 113—114, n. 487; p. 137, n. 674.

258) „Child. Empl. Comm., II. Report“, p. XXII, n. 166.

259) „Child. Empl. Comm., II. Report“, 1884, p. XIX, XX, XXI.

260) L.c., p. XXI, XXII.

261) L.c., p. XXIX, XXX.

262) L.c., p. XL, XLI.

263) „Child. Empl. Comm., I. Rep.“, 1863, p. 185.

264) Prin millinery se înţeleg, de fapt, găteli pentru cap, dar aici sînt incluse şi paltoane de damă şi pardesie, în timp ce dressmakers sînt identice cu modistele noastre.

265) Millinery şi dressmaking se practică în Anglia mai mult în localurie patronilor, fie de către muncitoare angajate care locuiesc chiar aoolo, fie de către zilere care locuiesc în altă parte.

266) White, membru al comisiei, a vizitat o manufactură de uniforme militare în care lucrau 1.000 pînă la 1.200 de persoane, aproape toate de sex feminin, o manufactură de încălţăminte cu 1.300 de persoane, din care aproape jumătate copii şi adolescenţi etc. („Child, Empl. Comm., II. Rep.“, p. XLVII, nr. 319.)

267) Un exemplu: la 26 februarie 1864, raportul săptămînal de mortalitate prezentat de Registrar General 150 cuprinde cinci cazuri de moarte prin inaniţie. În aceeaşi zi „Times“ relatează despre un nou caz asemănător. Şase victime ale inaniţiei într-o singură săptămînă!

268) „Child. Empl. Comm., II. Rep.“, 1864, p. LXVII, nr. 406—409; p. 84, nr. 124; p. LXXIII, nr. 441; p. 68, nr. 6; p. 84, nr. 126; p. 78, nr. 85; p. 76, nr. 69; p. LXXII, nr. 438.

269) „Chiria pentru localurile de muncă pare să fie în ultimă analiză factorul decisiv; ca urmare, în capitală, vechiul sistem de a da de lucru unor mici întreprinzători sau unor familii s-a menţinut cel mai mult şi a fost cel mai repede reintrodus“ (l.c., p. 83, nr. 123.) Fraza finală se referă exclusiv la cizmărie.

270) În confecţiile de mănuşi etc., unde situaţia muncitorilor abia se distinge de cea a pauperilor, acest lucru nu se întîmplă.

271) L.c., nr. 122.

272) În 1864 numai în fabricile de cizme şi ghete din Leicester, care lucrează pentru vînzarea. cu ridicata, se foloseau deja 800 de maşini de cusut.

273) L.c., nr. 124.

274) Aşa stau lucrurile în depozitul de uniforme militare din Pimlico, Londra, în fabrica de cămăşi „Tillie şi Henderson“ din Londonderry, în fabrica de confecţii a firmei „Tait“ din Limerick, care folosesc circa 1.200 de „braţe“.

275) „Tendinţa spre sistemul de fabrică“ (l.c., p. LXVII). „Toate ramurile de producţie se află actualmente într-un stadiu de tranziţie şi trec prin aceleaşi modificări prin care a trecut şi producţia dantelelor, ţesătoria etc.“ (l.c., nr. 405). „O revoluţie completă“ (l.c., p. XLVI, nr. 318). Pe vremea cînd funcţiona „Child Empl. Comm.“ din 1840, tricotatul ciorapilor era încă o muncă manuală. Începînd din 1846, au fost introduse diferite maşini acţionate cu ajutorul aburului. Numărul total al persoanelor ocupate în industria engleză de ciorapi, bărbaţi şi femei de toate vîrstele începînd de la 3 ani, se ridica în 1862 aproximativ la 120.000. Potrivit Parliamentary Return-ului din 11 februarie 151 , din acest număr intrau în 1862 în prevederile legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici doar 4.063.

276) Astfel, de pildă, în privinţa industriei olăriei, firma „Cochran“, care face parte din „Britannia Pottery, Glasgow“, relatează: „Pentru a păstra nivelul producţiei noastre folosim acum pe scară largă maşini deservite de muncitori necalificaţi şi în fiecare zi ne convingem mai mult că putem produce o cantitate mai mare decît prin vechiul procedeu“. („Reports of Insp. of Fact. 31st Oct. 1865“, p. 13.) „Legea cu privire la reglementarea muncii în fabrici are drept efect tendinţa de a se introduce în continuare noile maşini“ (l.c., p. 13, 14).

277) Astfel, după introducerea legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici, în industria olăriei a urmat o sporire importantă a numărului de power jiggers *42 care înlocuiau handmoved jiggers *43 .

278) „Rep. Insp. Fact., 31st Oct. 1865“, p. 96 şi 127.

279) Introducerea în industria chibriturilor a acestei maşini, precum şi a altor tipuri de maşini, a înlocuit într-un sector al acestei industrii 230 de adolescenţi prin 32 de băieţi şi fete între 14 şi 17 ani. Această economie de braţe de muncă a sporit şi mai mult în 1865 prin folosirea forţei aburului.

280) „Child. Empl. Comm., II. Rep.“, 1864, p. IX, nr. 50.

281) „Reports of Insp. of. Fact., 31st Oct. 1865“, p. 22.

282) „În multe manufacturi vechi... perfecţionările necesare nu pot fi introduse fără investiţii de capital care întrec posibilităţile multora dintre proprietarii actuali... Introducerea legilor cu privire la reglementarea muncii în fabrici e însoţită cu necesitate de o dezorganizare trecătoare. Proporţiile acestei dezorganizări sînt direct proporţionale cu gravitatea neajunsurilor care trebuie remediate“ (l.c., p. 96, 97).

283) Astfel, la furnale „munca este în general mult prelungită spre sfîrşitul săptămînii din cauza obiceiului muncitorilor de a nu lucra luni, iar uneori, parţial sau chiar cu totul, nici marţi“ („Child. Empl. Comm., III, Rep.“, p. VI.) „Meşterii mici în general au un timp de muncă foarte neregulat. Ei pierd 2 sau 3 zile şi lucrează apoi toată noaptea pentru a recupera pierderea... Ei îşi pun întotdeauna la lucru copiii, dacă îi au“ (l.c., p. VII). „Lipsa de regularitate la începerea lucrului este favorizată de posibilitatea şi de obiceiul de a recupera pierderea prin muncă excesivă“ (l. c., p. XVIII). „Pierderi enorme de timp la Birmingham... Oamenii îşi pierd o parte din timp, iar în restul timpului se extenuează muncind“ (l.c., p. XI).

284) „Child. Empl. Comm., IV. Rep.“, p. XXXII. „Se pare că extinderea sistemului de căi ferate a contribuit foarte mult la răspîndirea obiceiului de a face comenzi urgente; urmarea pentru muncitori: tempo febril, neglijarea orelor de masă şi ore de muncă suplimentare“ (l.c., p. XXXI).

285)„Child. Empl. Comm., IV. Rep.“, p. XXXV, nr. 235 şi 237.

286) L.c., p. 127, nr. 56.

287) „Cît priveşte pierderile pricinuite comerţului prin neexecutarea la timp a comenzilor destinate a fi expediate pe calea apei, îmi amintesc că acesta era argumentul favorit al proprietarilor de fabrici în anii 1832 şi 1833. Nimic din tot ce s-ar putea invoca astăzi în acest sens n-ar avea atîta temei ca odinioară, cînd aburul încă nu înjumătăţise toate distanţele şi încă nu reglementase pe baze noi comunicaţiile. Cînd această afirmaţie a fost verificată atunci prin probe practice, ea s-a dovedit nefundată; şi cu atît mai puţin ar putea să reziste astăzi unei noi verificări“. („Reports of Insp. of Fact., 31st. Oct. 1862“, p. 54, 55.)

288) „Child. Empl. Comm., III. Rep.“, p. XVIII, nr. 118.

289) John Bellers remarcă încă în 1699: „Incertitudinea modei sporeşte numărul oamenilor nevoiaşi. Ea dă naştere la două mari inconveniente: 1) calfele sint iarna expuse mizeriei din cauza lipsei de lucru, deoarece negustorii de textile şi meşterii ţesători nu îndrăznesc să avanseze capitaluri pentru a da de lucru calfelor înainte de venirea primăverii şi înainte de a şti care va fi moda; 2) primăvara, numărul calfelor devine insuficient, aşa că meşterii ţesători se văd nevoiţi să atragă un mare număr de ucenici pentru a satisface într-un sfert sau într-o jumătate de an cererile comerţului din întregul regat, din care cauză ţăranul e smuls de la plug, satul golit de muncitori, oraşul se umple în bună parte cu cerşetori, iar iarna cei cărora le e ruşine să cerşească se văd expuşi morţii prin inaniţie“. („Essays about the Poor Manufactures etc.“, p. 9.)

290) „Child. Empl. Comm., V. Rep.“, p. 171, nr. 34.

291) Astfel în mărturiile unor exportatori din Bradford, de pildă, se spune: „În aceste împrejurări este limpede că nu mai e necesar ca băieţii să lucreze în magazine mai mult decît de la 8 dimineaţa pînă la 7 sau 71/2 seara. Se pune doar problema unui spor de cheltuială şi a unui spor de braţe de muncă. Băieţii n-ai trebui să muncească atît de tîrziu noaptea dacă unii patroni nu ar fi atît de ahtiaţi după profit; o maşină în plus nu costă decît 16 sau 18 l. st... Toate dificultăţile se datoresc instalaţiilor insuficiente şi lipsei de spaţiu“ (l.c., p. 171, nr. 35, 36 şi 38).

292) L.c. [p. 81, nr. 32], Un fabricant din Londra, care de altfel consideră reglementarea coercitivă a zilei de muncă drept mijloc de apărare a muncitorilor împotriva fabricanţilor şi a fabricanţilor înşişi împotriva comerţului cu ridicata, declară: „Presiunea asupra afacerilor noastre este exercitată de exportatori, care vor, de pildă, să expedieze marfa cu o corabie cu pînze pentru a fi la destinaţie într-un anumit sezon şi totodată să încaseze diferenţa dintre preţul de transport cu corabia şi cel cu vaporul sau care aleg între două vapoare pe cel care pleacă mai devreme pentru a apărea pe piaţa externă înaintea concurenţilor lor“.

293) „Acest lucru ar putea fi evitat — spune un fabricant — pe seama unei lărgiri a producţiei sub presiunea unei legi parlamentare generale“ (l.c., p. X, nr. 38).

294) L.c., p. XV, nr. 72 şi urm.

295) „Reports of Insp. of Fact., 31st Oct. 1865“, p. 127.

296)S-a stabilit în mod empiric că un individ mijlociu, sănătos, consumă la fiecare respiraţie de intensitate medie aproximativ 25 de ţoli3 de aer şi că pe minut au loc aproximativ 20 de respiraţii. Consumul de aer al unui individ în 24 de ore ar fi deci de aproximativ 720.000 de ţoli3, sau 416 picioare3. Se ştie însă că aerul odată respirat nu mai poate servi la acelaşi proces fără a fi fost mai întîi purificat în marele atelier al naturii. Potrivit experienţelor lui Valentin i) şi Brunner, un om sănătos, pare-se, expiră într-o oră aproximativ 1.300 de ţoli3 de acid carbonic; ceea ce ar însemna aproximativ 8 uncii de cărbune solid pe care plămînul îl elimină în 24 de ore. „Fiecare om ar trebui să aibă la dispoziţie cel puţin 800 de picioare3“ (Huxley i) ).

297) Potrivit legii engleze cu privire la reglementarea muncii în fabrici, părinţii nu-şi pot trimite copiii sub 14 ani în fabricile „controlate“ fără a-i trimite în acelaşi timp la o şcoală elementară. Fabricantul răspunde de respectarea legii. „Învăţămîntul de fabrică este obligatoriu şi face parte din condiţiile muncii“. („Reports of Insp. of Fact, 31st Oct. 1865“, p. 111.)

298) În ceea ce priveşte avantajele îmbinării gimnasticii (şi a exerciţiilor militare la băieţi) cu învăţămîntul obligatoriu al copiilor din fabrici şi al elevilor din şcolile pentru săraci, vezi discursul lui N. W. Senior la al şaptelea Congres anual al lui „National Association for the Promotion of Social Science“, în „Report of Proceedings etc.“, Lond. 1863, p. 63, 64, şi raportul inspectorilor de fabrici din 31 octombrie 1865, p. 118, 119, 120, 126 şi urm.

299) „Reports of Insp. of. Fact. l.c.“, p. 118, 119. Un fabricant de mătase naiv declară în faţa membrilor comisiei de anchetă de pe lîngă „Child. Empl. Comm.“: „Sînt absolut convins că adevăratul secret al formării unor muncitori destoinici rezidă în îmbinarea muncii cu învăţămîntul, începînd din perioada copilăriei. Munca nu trebuie să fie, bineînţeles, nici extenuantă, nici respingătoare sau nesănătoasă. Propriilor mei copii le-aş dori după orele de şcoală, ca variaţie, ore de muncă şi de joc“. („Child. Empl. Comm., V. Rep.“, p. 82, n. 36.)

300) Senior, l.c., p. 66. Felul în care marea industrie, transformînd modul material de a produce şi relaţiile de producţie sociale, transformă, la un anumit grad de dezvoltare, şi minţile rezultă cu pregnanţă dintr-o comparaţie între discursul din 1863 al lui N. W. Senior şi filipica lui împotriva legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici din 1833. Acelaşi lucru reiese şi făcînd comparaţie între concepţiile congresului menţionat şi faptul că, în anumite regiuni agricole ale Angliei, nici astăzi părinţii săraci, dacă nu vor să se expună morţii prin inaniţie, nu-şi pot permite să-şi instruiască copiii. Astfel, de pildă, după relatarea d-lui Snell, în Somersetshire, dacă o persoană săracă solicită un ajutor din partea parohiei, de obicei ea este obligată să-şi retragă copiii de la şcoală. Astfel, d-l Wollaston, paroh la Feltham, menţionează o serie de cazuri în care anumitor familii li s-a refuzat orice ajutor „pentru că îşi trimiteau băieţii la şcoală“!

301) Acolo unde maşinile folosite în producţia meşteşugărească, acţionate de forţa omului, concurează direct sau indirect cu maşinile dezvoltate, care presupun deci forţa motrice mecanică, are loc o mare schimbare în ceea ce priveşte muncitorul care acţionează maşina. La început, maşina cu abur l-a înlocuit pe muncitor; acum el este acela care trebuie să înlocuiască maşina cu abur. Încordarea şi cheltuirea forţei sale de muncă devin de-a dreptul monstruoase; de tineretul condamnat la aceste chinuri nici să nu mai vorbim! Astfel Longe, membru al comisiei, a găsit la Coventry şi în împrejurimi băieţi de 10—15 ani folosiţi la învîrtitul războaielor de panglici, abstracţie făcînd de copiii şi mai mici care trebuiau să învîrtească războaie de dimensiuni mai reduse. „Este o muncă extrem de grea. Băiatul înlocuieşte pur şi simplu forţa aburului“. („Child. Emp; Comm., V. Rep. 1866“, p. 114, n. 6.) Despre urmările nefaste ale „acestui sistem de sclavie“, cum îl numeşte raportul oficial, vezi l.c.

302) L.c., p. 3, nr. 24.

303) L.c., p. 7, nr. 60.

304) „În unele părţi muntoase ale Scoţiei... mulţi păstori şi cotters *46 purtau, după o relatare din Statistical Account, împreună cu femeile şi copiii lor, încălţăminte confecţionată de ei din piele pe care o tăbăciseră singuri, haine confecţionate tot de ei din lînă pe care o tunseseră ei înşişi de pe oi sau din in cultivat tot de ei. La confecţionarea straielor abia dacă foloseau cîteva articole cumpărate, ac, sulă, degetar, şi unele piese de fier necesare la ţesut. Culorile erau extrase de către femei din copaci, arbuşti, buruieni etc.“ (Dugald Stewart i) , „Works“, ed. Hamilton i) , vol. VIII, p. 327—328.)

305) În celebrul „Livre des métiers“ a lui Etienne Boileau i) se preconizează că la intrarea în rîndul meşterilor fiecare calfă să presteze un jurămînt „că îşi va iubi frăţeşte confraţii, că îi va ajuta pe fiecare în meseria lui, că nu va trăda cu bună ştiinţă secretele meseriei, ba chiar că, în interesul comunităţii, nu va atrage atenţia cumpărătorilor asupra defectelor pe care le prezintă produsele altora pentru a-şi recomanda propria marfă“.

306) „Burghezia nu poate să existe fără a revoluţiona neîncetat uneltele de producţie, deci relaţiile de producţie şi, prin urmare, toate relaţiile sociale. Pentru toate clasele industriale anterioare, dimpotrivă, prima condiţie de existenţă era menţinerea neschimbată a vechiului mod de producţie. Revoluţionarea neîcetată a producţiei, zdruncinarea neîntreruptă a tuturor relaţiilor sociale, veşnica nesiguranţă şi agitaţie deosebesc epoca burgheză de toate epocile anterioare. Toate relaţiile înţepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări şi concepţii, venerate din moşi-strămoşi, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal şi static se risipeşte ca fumul, tot ce e sfînt este profanat şi oamenii sînt, în sfîrşit, siliţi să privească cu luciditate poziţia lor în viaţă, relaţiile lor reciproce“. (F. Engels und Karl Marx, „Manifest der Kommunistischen Partei“, Lond. 1848, p. 5.) (Vezi K. Marx şi F. Engels. „Manifestul Partidului Comunist“, Editura politică, 1962, ed. a VIII-a, p. 35—36. — Nota trad.)

307) „Îmi luaţi şi viaţa

De-mi luaţi mijloacele prin care eu trăiesc“.

(Shakespeare) 152

308) Un muncitor francez întors din San Francisco scrie următoarele: „Nu m-aş fi crezut niciodată în stare să exercit toate meseriile pe care le-am practicat în California. Eram ferm convins că nu sînt bun decît de tipograf... Cînd m-am afîat in mijlocul acestei lumi de aventurieri care îşi schimbă meseria mai des decît cămăşile, pe viaţa mea! am făcut ceea ce făceau şi ceilalţi. Întrucît munca în mine nu s-a dovedit a fi destul de rentabilă, am părăsit-o şi m-am mutat la oraş, unde am fost rînd pe rînd tipograf, tinichigiu, plumbuitor etc. După ce am văzut astfel din experienţă că sînt bun pentru orice fel de muncă, mă simt mai puţin moluscă şi mai mult om“. (A. Corbon i) , „De l'enseignement professionnel“, 2ème ed., p. 50.)

309) Încă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, John Bellers, un adevărat fenomen în istoria economiei politice, şi-a dat limpede seama de necesitatea de a înlătura actuala educaţie şi actuala diviziune a muncii, generatoare de hipertrofie şi atrofie la cei doi poli ai societăţii, deşi în direcţii opuse. El spune frumos: „A învăţa fără a-ţi însuşi nimic nu este cu mult mai bine decît a te învăţa să nu faci nimic... Munca fizică, la originea ei, a fost dată de dumnezeu. Munca e tot atît de necesară pentru sănătatea trupului ca hrana pentru viaţa lui; căci suferinţa pe care o ocolim prin trîndăvie ne loveşte prin boală... Munca toarnă untdelemn în lampa vieţii, iar gîndirea o aprinde... O muncă stupidă şi copilărească“ (obiecţie profetică împotriva lui Basedow i) şi a epigonilor lui contemporani) „face ca şi mintea copiilor să rămînă stupidă“. („Proposals for raising a Colledge of Industry of all useful Trades and Husbandry“, Lond. 1696, p. 12, 14, 16, 18.)

310) Acest lucru se întîmplă, de altfel, în majoritatea cazurilor şi în atelierele mai mici, cum am văzut în manufactura de dantele şi de împletituri de paie *49 şi cum s-ar putea vedea mai amănunţit în manufacturile de prelucrarea metalului din Sheffield, Birmingham etc.

311) „Child. Empl. Comm., V. Rep.“, p. XXV, nr. 162, şi II. Rep., p. XXXVIII, nr. 285, 289; p. XXV, XXVI, nr. 191.

312) „Munca în fabrică poate fi la fel de curată şi la fel de ireproşabilă ca şi munca la domiciliu, dacă nu chiar mai mult“. („Reports of Insp. of Fact., 31st Oct. 1865“, p. 129.)

313) L.c., p. 27, 32.

314) Nenumărate dovezi în acest sens în „Rep. of. Insp. of Fact.“.

315) „Child. Empl. Comm., V. Rep“, p. X, nr. 35.

316) L. c., p. IX, nr. 28

317) L.c., p. XXV, nr. 165—167. Despre avantajele marii întreprinderi în comparaţie cu cele mici, vezi „Child. Empl. Comm., III. Rep.“, p. 13, nr. 144; p. 25, nr. 121; p. 26, nr. 125; p. 27, nr. 140 etc.

318) Industriile care ar urma să fie supuse reglementării sînt: manufactura de dantele, de ciorapi, de împletituri de paie, manufacturile de wearing apparel cu numeroasele lor subspecii, confecţionarea de flori artificiale, de încălţăminte, 'de pălării şi mănuşi, atelierele de croitorie, toate întreprinderile metalurgice de la furnale pînă la fabricile de ace etc., industria hîrtiei, manufactura sticlei, manufactura de tutun, fabricile de india-rubber *51 , fabricile de cocleţi (pentru ţesătorie), ţesătoria manuală de covoare, manufactura de umbrele, fabricarea de fusuri şi bobine, tipografiile, legătoria de cărţi, comerţul cu articole de papetărie (stationery, din care face parte şi confecţionarea cutiilor de carton, a hărţilor, vopselelor pentru hîrtie etc.), frîngheria, manufactura bijuteriilor din chihlimbar negru, cărămidăriile, manufactura manuală de mătase, producţia de panglici, salinele, fabricarea luminărilor de seu, fabricile de ciment, rafinăriile de zahăr, fabricile de pesmeţi, diferite lucrări în lemn ş.a.

319) L.c., p. XXV, nr. 169.

319a) Factory Acts Extension Act *52 a fost votată la 12 august 1867. Ea reglementează munca în toate turnătoriile, forjele şi manufacturile de prelucrare a metalului, inclusiv uzinele constructoare de maşini, apoi în manufacturile de sticlă, hîrtie, gutapercă, tutun şi cauciuc, în tipografii, legătorii, în sfîrşit în toate atelierele unde lucrează mai mult de 50 de persoane. Hours of Labour Regulation Act *53 , votată la 17 august 1867, reglementează munca în atelierele mai mici şi aşa-numita muncă la domiciliu. Asupra acestor legi, asupra noului Mining Act *54 din 1872 etc. voi reveni în volumul al doilea.

320) Senior, „Social Science Congress“, p. 55—58.

321) Personalul inspecţiei de fabrică se compunea din 2 inspectori, 2 inspectori adjuncţi şi 41 de subinspectori. În 1871 au mai fost numiţi 8 subinspectori. Totalul cheltuielilor necesitate de punerea în aplicare a legilor cu privire la reglementarea muncii în fabrici în Anglia, Scoţia şi Irlanda se cifra în 1871—1872 la numai 25.347 l.st., inclusiv cheltuielile de judecată pentru procesele de contravenţie.

322) Robert Owen, părintele fabricilor şi magazinelor cooperative, care, cum am mai arătat, nu împărtăşea însă cîtuşi de puţin iluziile urmaşilor săi în ceea ce priveşte importanţa acestor elemente de transformare izolate, a pornit nu numai în practică, în experienţele sale, de la sistemul de fabrică, ci l-a considerat şi din punct de vedere teoretic ca punct de plecare al revoluţiei sociale. D-l Vissering i) , profesor de economie politică la Universitatea din Leyda, pare să intuiască acest lucru atunci cînd, în al său „Handboek van Praktische Staathuishoudkunde“, 1860—1862, care expune platitudinile economiei vulgare în forma cea mai corespunzătoare, pledează în favoarea producţiei meşteşugăreşti, împotriva marii industrii. {— La ediţia a 4-a. — „Noile subterfugii juridice“ (p. 264 *58 ), cărora le-a dat naştere legislaţia engleză prin Factory Acts, Factory Acts Extension Act şi Workshops' Act, care se contrazic unul pe altul, au devenit în cele din urmă insuportabile, astfel încît în 1878 întreaga legislaţie respectivă a fost codificată şi reunită în aşa-zisul Factory and Workshop Act *59 . O critică amănunţită a acestui cod de reglementare a muncii din Anglia actualmente în vigoare nu poate fi, bineînţeles, întreprinsă aici. Mă voi mulţumi cu următoarele observaţii. Legea cuprinde: 1. Fabrici textile. Aici lucrurile rămîn oarecum neschimbate: timpul de muncă permis pentru copiii de peste 10 ani: 51/2 ore pe zi sau 6 ore pe zi şi ziua de sîmbătă liberă; adolescenţi şi femei: 10 ore în cursul primelor 5 zile ale săptămînii, sîmbătă cel mult 61/2. — 2. Fabrici netextile. Aici dispoziţiile sînt mai apropiate de punctul 1 decît altădată, dar există încă şi acum unele excepţii favorabile capitaliştilor, care în anumite cazuri pot fi extinse şi mai mult cu aprobarea specială a ministrului de interne. — 3. Workshops, a căror definiţie este aproximativ identică cu aceea din legea anterioară; în măsura în care folosesc copii, adolescenţi sau femei, atelierele sînt oarecum asimilate fabricilor netextile, însă cu unele înlesniri. — 4. Workshops, în care nu lucrează copii sau adolescenţi, ci numai persoane de ambele sexe trecute de 18 ani; pentru această categorie, legea prevede un plus de înlesniri. — 5. Domestic Workshops, unde lucrează numai membrii familiei în locuinţa familiei; dispoziţii şi mai elastice şi în acelaşi timp restricţia pentru inspector de a intra fără o autorizaţie specială, ministerială sau judecătorească, în încăperi care servesc concomitent şi ca locuinţă şi, în sfîrşit, deplina libertate a împletitului paielor, dantelelor şi a confecţionării mănuşilor în cadrul familiei. Cu toate defectele sale, legea este, alături de legea federală elveţiană cu privire la reglementarea muncii în fabrici din 23 martie 1877, cea mai bună lege în acest domeniu. Deosebit de interesantă este compararea acestei legi cu legea federală elveţiană menţionată mai sus, întrucît scoate în evidenţă avantajele şi dezavantajele celor două metode legislative: a celei engleze, „istorice“, care intervine de la caz la caz, şi a celei continentale, construită pe baza tradiţiilor revoluţiei franceze, metodă mai generalizatoare. Din păcate, codul englez a rămas încă în mare parte literă moartă, întrucît aplicarea sa în ateliere întîmpină greutăţi din pricina personalului de inspecţie insuficient. — F.E.}

323) O descriere amănunţită a maşinilor folosite în agricultura engleză se găseşte în „Die landwirthschaftlichen Geräthe und Maschinen Englands“ a Dr. W. Hamm i) , 2.Aufl., 1856. În schiţa sa despre dezvoltarea agriculturii engleze, d-l Hamm îl urmează în mod cu totul necritic pe d-l Leonce de Lavergne i) . {La ediţia a 4-a. — Lucrare astăzi, bineînţeles, învechită. — F.E.}

324) „Voi împărţiţi poporul în două tabere duşmane: ţărani grosolani şi pigmei fără vlagă. Doamne sfinte! O naţiune divizată după interese agricole şi comerciale se crede sănătoasă, ba, mai mult, se consideră luminată şi civilizată, nu numai în pofida, ci tocmai din cauza acestei divizări monstruoase şi nefireşti“. (David Urquhart i) , l. c., p. 119.) Acest pasaj ilustrează atît tăria, cît şi slăbiciunea unei critrci care ştie să judece şi să condamne prezentul, dar nu să-l înţeleagă.

325) Comp. Liebig i) , „Die Chemie in ihrer Anwendung auf Agrikultur und Physiologie“, 7. Auflage, 1862, în special în primul volum, „Einleitung in die Naturgesetze des Feldbaus“. Tratarea laturii negative a agriculturii moderne din punctul de vedere al ştiinţelor naturii rămîne unul dintre meritele nepieritoare ale lui Liebig. De asemenea şi excursurile sale în istoria dezvoltării agriculturii, deşi nu lipsite de greşeli grosolane, conţin unele sclipiri. E regretabil însă că face afirmaţii hazardate, cum ar fi, de pildă, aceasta: „Prin fărîmiţare continuă şi prin arat repetat creşte circulaţia aerului în interiorul particulelor poroase ale solului, iar suprafaţa acelor soluri asupra cărora urmează să acţioneze aerul se măreşte şi se reînnoieşte, dar se va înţelege lesne că randamentul mai mare al cîrnpului nu poate fi proporţional cu munca cheltuită cu cultivarea pămîntului, el sporind într-o proporţie mult mai mică“. „Această lege — adaugă Liebig — a fost formulată pentru prima oară de J. St. Mill, în «Princ. of Pol. Econ.», v. 1. p. 17, în felul următor: «Legea generală a agriculturii este că produsul pămîntului creşte, caeteris paribus, într-o proporţie descrescîndă faţă de creşterea numărului muncitorilor folosiţi»“ (d-l Mill repetă pînă şi legea arhicunoscută a lui Ricardo într-o formulare falsă, căci, întrucît „the decrease of the labourers employed“, scăderea numărului muncitorilor folosiţi, a însoţit în Anglia întotdeauna progresul agriculturii, legea descoperită pentru Anglia şi în Anglia n-ar găsi, cel puţin în Anglia, nici o aplicare), „lucru destul de curios, întrucît cauza acestei legi îi era necunoscută“. (Liebig, l. c., Bd. I, p. 143 şi nota.) Abstracţie făcind de interpretarea eronată a cuvîntului „muncă“, prin care Liebig înţelege altceva decît înţelege economia politică, pare în orice caz „destul de curios“ că el îl consideră pe J. St. Mill drept primul care a enunţat o teorie formulată pe vremea lui A. Smith pentru prima oară de James Anderson i) şi repetată apoi în diferite scrieri ale acestuia pînă la începutul secolului al XIX-lea, pe care Malthus i) , acest maestru al plagiatului (întreaga lui teorie a populaţiei reprezintă un plagiat neruşinat), şi-a însuşit-o în 1815, o teorie pe care West i) a dezvoltat-o concomitent cu Anderson şi independent de el, pe care Ricardo a formulat-o în 1817 în legătură cu teoria generală a valorii şi care de atunci a făcut înconjurul lumii sub numele lui Ricardo, o teorie pe care James Mill (tatăl lui J. St. Mill) a vulgarizat-o în 1820 şi pe care, în sfîrşit, o repetă între alţii şi d-l J. St. Mill ca pe o dogmă şcolărească devenită loc comun. Este de netăgăduit că J. St. Mill îşi datorează autoritatea, în orice caz „ciudată“, aproape exclusiv unor qui pro quo-uri *60 asemănătoare.

 

 

 

*1 — „a vreunei fiinţe omeneşti care nu trăieşte din munca altora“. — Nota trad.

*2  — maşina de tricotat circulară. — Nota trad.

*3 — nave transoceanice. — Nota trad.

*4 — pivot. — Nota trad.

*5 — arbori pentru roţi cu zbaturi. — Nota trad.

*6 — în raport. — Nota trad.

*7 — la prima vedere. — Nota trad.

*8 — prin excelenţă. — Nota trad.

*9  — Vezi volumul de faţă, p. 385. — Nota red.

*10 — principal. — Nota trad.

*11 Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 2. Bucureşti. Editura politică, 1962, ed. a II-a. — Nota trad.

*12 — populaţie excedentară. — Nota trad.

*13 — „Fie-vă somnul uşor şi să cînte cocoşii-n zadar.
             Azi, morăriţe, cruţati-vă mîna ce macină greu!
             La porunca lui Deo, fac nimfele muncile voastre,
             Sprinten se avîntă din roată în roată cu paşi diafani,
             Huruie pietrele grele în rodnic ocol, zdruncinînd
             Spiţele lungi ferecate de osii în zdravene chingi,
             Veacul strămoşilor, iată-l! Trăi-vom un trai fericit,
             Darul zeiţei ne iartă de truda purtată cu greu“. — Nota trad.

*14 — „filatori eminenţi“, „mari fabricanţi de salam“ şi „negustori de cremă de ghete influenţi“. — Nota trad.

*15 — În ediţiile 1-4 este 1/5. — Nota red.

*16 — raportului parlamentar. — Nota trad.

*17 Vezi volumul de faţă, p. 397—398. — Nota red.

*18 — „maşini de pluşat“. — Nota trad.

*19 1846. — Nota red.

*20 Pfunzi. — Nota red.

*21 Vezi volumul de faţă, p. 298—303. — Nota red.

*22 — „Atelierele naţionale“. — Nota trad.

*23 — pe cale civilă. — Nota trad.

*24 — maşinilor de dărăcit. — Nota trad.

*25 — „alungarea ţăranilor de pe pămînturile lor“. — Nota trad.

*26 — secţia de bataj. — Nota trad.

*27 — secţia de bobinat şi de întins fire. — Nota trad.

*28 — „suprasaturarea pieţei“. — Nota trad.

*29 — Asta e tot. — Nota trad.

*30 — poanta. — Nota trad.

*31 — depănători. — Nota trad.

*32 — „oameni cumsecade“. — Nota trad.

*33 — „perfectibilitate perfectibilă“. — Nota trad.

*34 Vezi volumul de faţă, p. 424—425. — Nota red.

*35 Vezi volumul de faţă, p. 465. — Nota red.

*36 — experienţe asupra unui corp fără valoare. — Nota trad.

*37 — material de cămăşi. — Nota trad.

*38 — şeful poliţiei. — Nota trad.

*39 Dispensarul general. — Nota trad.

*40 — la discreţie totală. — Nota trad.

*41 — principal. — Nota trad.

*42 — plăci turnante mecanice. — Nota trad.

*43 — plăcile turnante manuale. — Nota trad.

*44 — legea pentru extinderea legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici. — Nota trad.

*45 „Imposibil? Nu-mi spuneţi niciodată acest cuvînt stupid!“ — Nota trad.

*46 — ţărani săraci. — Nota trad.

*47 — „şcoli profesionale“. — Nota trad.

*48 — această culme. — Nota trad.

*49 — Vezi volumul de faţă, p. 474—478 — Nota red.

*50 — fabricant de pungi şi de cutii de carton. — Nota trad.

*51 — cauciuc. — Nota trad.

*52 — legea pentru extinderea legii cu privire la reglementarea muncii în fabrici. — Nota trad.

*53 — legea cu privire la reglementarea timpului de muncă. — Nota trad.

*54 — legea minelor. — Nota trad.

*55 — legea cu privire la inspecţia minelor. — Nota trad.

*56 — interogatorii încrucişate. — Nota trad.

*57 — accidente mortale. — Nota trad.

*58 — Vezi volumul de faţă, p. 311. — Nota red.

*59 — legea cu privire la reglementarea muncii în fabrici şi ateliere. — Nota trad.

*60 — substituiri. — Nota trad.

 

 

129. Maşina calorică — maşină care funcţiona pe principiul dilatării şi comprimării aerului prin încălzire şi răcire. Faţă de maşina cu abur era greoaie şi avea un coeficient de utilitate foarte scăzut. Inventată la începutul sec. al XIX-lea, la sfîrşitul acestui secol ea îşi pierduse orice utilitate practică. — Nota red.

130. Jenny — maşină de filat inventată în 1764—1767 şi pe care creatorul ei, James Hargreaves, a numit-o astfel în cinstea fiicei sale. — Nota red.

131. Biblia. Deuteronomul, cap. 25, 4. — Nota red.

132. Boynes. „The Cotton Trade. Two Lectures on the above Subject, Delivered before the Membres of the Blackburn Literary Scientific and Mechanics' Institution“. Blackburn — London, 1857, p. 48. — Nota red.

133. Privy council (Consiliul privat) — organ special pe lîngă regele Angliei, alcătuit din miniştri şi alţi demnitari, precum şi din reprezentanţi ai înaltului cler. A luat fiinţă în secolul al XIII-lea. Vreme îndelungată a avut dreptul de a emite legi în numele regelui şi peste capul parlamentului. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea rolul Consiliului privat a scăzut considerabil. În prezent Consiliul privat nu participă practic la conducerea statului. — Nota red.

134. Schiller. „Cîntecul despre clopot“. — Nota red.

135. Se citează p. 22 din lucrarea lui A. Ure (vezi adnotarea 76). — Nota red.

136. Vezi volumul de faţă, p. 290 şi urm. — Nota red.

137. Vezi volumul de faţă, p. 299, nota 157. — Nota red.

138. Fourier numeşte fabricile „ocne cu regim ceva mai blînd“ („les bagnes mitigés“) în lucrarea „La fausse industrie morcelée, répugnante, mensongère, et l'antidote, l'industrie naturelle, combinée, attrayante, véridique, donnant quadruple produit“, Paris, 1835, p. 59. — Nota red.

139. Marx citează lucrarea lui Secondo Lancellotti „L'Hoggidi overo Gl'ingegni non inferiori a'passati“ după I. Beckmann „Beyträge zur Geschichte der Erfindungen“. Band I, Leipzig, 1786, S. 125—126. — Nota red.

140. Tabelul a fost întocmit pe baza datelor extrase din următoarele trei documente parlamentare purtînd titlul comun „Factories“: „Return to an Address of the Honourable the House of Commons, dated 15 April 1856“; „Return to an Address of the Honourable the House of Commons, dated 24 April 1861“ şi „Return to an Address of the Honourable the House of Commons, dated 5 December 1867“. — Nota red.

141. „Tenth Report of the Commissioners appointed to inquire into the Organization and Rules of Trades Unions and other Associations: together with Minutes of Evidence“. London, 1868, p. 63, 64. — Nota red.

142. „Nominibus mollire licet maia“ („Se cuvine ca răul să fie îndulcit prin cuvinte“) — Ovidiu, „Ars amatoria“, cartea a II-a, II, versul 657. — Nota red.

143. Marx a luat aceste date din documentul parlamentar: „Corn, Grain and Meal. Return to an Order of the Honourable the House of Commons, dated 18 February 1867“. — Nota red.

144. Legile împotriva dreptului de asociere — legi adoptate de parlamentul englez în 1799 şi 1800, care interziceau crearea şi activitatea oricăror organizaţii muncitoreşti. Aceste legi au fost abrogate de parlament în 1824, iar în 1825 abrogarea lor a fost confirmată din nou. Cu toate acestea, autorităţile au continuat să limiteze în mare măsură activitatea asociaţiilor muncitoreşti. Astfel, simpla agitaţie pentru intrarea muncitorilor într-o asociaţie şi pentru participarea la greve era considerată ca „uz de forţă“ şi „violenţă“ şi se pedepsea ca delict penal. — Nota red.

145. Vezi adnotarea 98. — Nota red.

146. Marx se referă la faptul că după desfiinţarea monopolului Companiei Indiilor Orientale în comerţul cu China (1833) comercianţii particulari englezi au pătruns masiv pe piaţa chineză. O amploare deosebit de mare a luat comerţul de contrabandă cu opium, sprijinit pe toate căile de guvernul Angliei, care a nesocotit în mod conştient legile şi interesele de stat ale Chinei şi a contribuit la intoxicarea în masă şi la subminarea sănătăţii chinezilor. Ca răspuns la măsurile hotărîte luate de autorităţile chineze împotriva importului de contrabandă a acestui stupefiant în ţara lor, englezii au dezlănţuit primul război „al opiului“ (1839—1842), care s-a încheiat printr-un tratat inegal şi tîlhăresc pentru China. — Nota red.

147. Vezi adnotarea 129. — Nota red.

148. Vezi adnotarea 133. — Nota red.

149. Vezi adnotarea 49. — Nota red.

150. Registrar General (Registratorul general) — aşa se numea în Anglia funcţionarul care conducea Biroul central de înregistrare a actelor de stare civilă. Pe lîngă atribuţiile sale obişnuite, odată la 10 ani, biroul făcea recensămîntul populaţiei. — Nota red.

151. Este vorba de documentul parlamentar intitulat: „Factories. Return to an Address of the Honourable the House of Commons, dated 24 April 1861“. p. 9. — Nota red.

152. W. Shakespeare. „Neguţătorul din Veneţia“, actul IV, scena 1. — Nota red.

153. „Ne sutor ultra crepidam!“ („Cizmarule, vezi-ţi de calapoadele tale“) — i-a replicat renumitul pictor grec antic Apelles unui cizmar care i-a criticat picturile; cizmarul nu se pricepea deloc la pictură, dar îi reproşa că într-o pictură a sa nu a redat bine încălţămintea. — Nota red.

154. Vezi adnotarea 5. — Nota red.

[*] - [**] Reprodus după Karl Marx, Capitalul vol. I, ediţia a II-a, Editura Partidului Muncitoresc Român, 1948.