Să știți: de nu veți ridica

Din sânul vostru un proroc,

În voi viața va seca,

Zadarnic soarta veți ruga,

Căci scoși veți fi atunci din joc

Și-ți rămânea făr' de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,

Din trăsnet de mânie sfântă,

Și din nădejdi și zbuciumări,

Din năzuinți și frământări

El trebui facla să-și aprindă

Și-n el pe toți să vă cuprindă.

Și-n țara voastră va purcede

Pe drum de spini și chinuire

Cu gloata celor cari l-or crede;

Și duh aprins de înnoire

Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii

Numa-ntr-o lacrimă va strânge,

Din spic, din strugurul de vii

În stropi va scurge ape vii:

Din spic — sudori, din viță — sânge

Le va sorbi și nu-ți mai plânge,

C-atunci sorbiții stropi vor arde

Din țară toată vrăjmășia,

Clevetitori, dușmani de moarte,

Și cei cu limbi în două sparte

Atunci vor căuta frăția

Și lepăda-vor viclenia.

Și toți veți fi un gând ș-un nume

Și înfrățiți veți făuri

Un viitor mai bun în lume,

Iar el va ști să vă îndrume

Acolo, unde va zări

C-a voastră stea va răsări.

Dar știți: de nu veți ridica

De printre voi pe-acest proroc,

În voi viața va seca,

Zadarnic soarta veți ruga,

Căci scoși veți fi atunci din joc

Și-ți rămânea fără noroc.