Aici, în locu-acesta,

În Israel sfințit,

Hristos în ziua ceea

Blând, falnic au venit.

Și ochii săi primblându-și

Prin străluciri, lumină,

Care ardea în ziua

De soare, aur plină

Privind senin acele

Coloane de porfir

Mărețe-mpodobite

Cu aur de Ofir,

În fața celui roșu

Granit nespus de tare

A marmurei ca chipul

Frumoaselor fecioare,

În locul rugăciunii

Ș-al darului ceresc,

Unde scârbiții oameni

Durerea-și potolesc,

Aici unde se pleacă

Genunchiul cu plânsoare

Și ochii varsă lacrimi

Și frunțile — sudoare;

Iubirea negrăită

Adâncă, mare, sfântă

În inimă pătrunde

Ca o lucire blândă;

Pe mic îl face mare,

Pe mare-l face mic,

Măria omenească

Zdrobește în nimic;

În locul unde lina,

Netulburata pace

Din umbre trecătoare

Oglinzi de soare face,

Văzut-au Domnul nostru

O mare spurcăciune:

Pe piatră, unde numai

Genunchi plecat se pune,

Hristos găsit-au marfă

Și aur și argint,

Iar primprejur — pe-aceia

Ce spurcă lucrul sfânt:

Găsit-au târgoveții

Pungași și vânzători

De vite pentru jertfă,

Vicleni amăgitori;

Pe cei ce schimbă banii,

Herghelegii, văcari,

Cu viețile pierdute,

Cu inimi de tâlhari;

Pe cei ce-și vând și cinstea

Și sufletul întreg

Și zilele lor toate

În vicleșug petrec,

Pe cei mișei ce nu știu,

Nu văd altă nimic:

Un Dumnezeu — argintul,

Credința li-i câștig.

Și lucruri ne-auzite!

Afară de văcari

Cu viețile pierdute,

Cu inimi de tâlhari,

Afar' de schimbătorii

De bani, ai căror limbă

Deodată cu schimbarea

Cârnește și se schimbă,

În hramul lui Iehova

Hristos au dat de boi,

Buhai gătiți, porumbiți

De vindere și oi

De vindere asemeni:

Pe-atunci iudeul care

Putea mai mult să vândă

Se numără mai mare.

Așa o mișelie

Hristos în hram găsit-au

Și în mânie mare

Atuncea El venit-au,

Atuncea El, cuvântul

Lui Dumnezeu, El, Mielul

Cel blând, au dat afară

Tâlharii de tot felul

Din hramul Palestinei,

Pe vameși — iudei,

Pe vânzători de jertfă,

Pe ceialalți mișei,

Măsuțele cu banii

Le-au răsturnat pe toate,

Făcând bici de frânghie.

În sfânta Lui dreptate

Gonit-au târgoveții

Și schimbătorii toți

Ai banilor de jertfă

Afară ca pe hoți.

Au zis Hristos — s-audă

Destrăbălata gloată,

Să ieie-aminte lumea

În răutăți scăldată:

„Nu faceți voi, pierduții

Fățarnici cărturari,

A Tatălui meu casă

Cuib mare de tâlhari”.