Când Hristos cu spini pre frunte,

Pre cruce răstignit murea,

Întunecimea-naltul munte

Golgotha toată-acoperea.

Atunci un hoț privind în sus,

Cu ochi aprinși de pocăință,

Strigat-a către Iisus,

Mărturisind a sa credință:

„În slava raiului, Stăpâne,

Tu să mă pomenești pe mine!”

De-atunci și noi cu plecăciune

Rostim această rugăciune.

Nu-i vorbă, de răbdat îi greu,

Când cineva te prigonește,

Dar, frate, pentru acest rău

Acel de Sus te răsplătește.

Și vrajba, pizma, ele-odată

Găsi-vor dreapta judecată.

Nu-i vorbă, că putem și noi,

Răbdând obide și nevoi,

Să răsplătim. Dar ce folos

Când calci porunca lui Hristos

Și pilda Lui? Dar dacă stai

La îndoială, ce-ți rămâne,

Decât ca să-ți aduci aminte

De ale lui Hristos cuvinte

Când l-au iertat pe hoț: „Cu mine

Vei fi tu azi în rai”. Creștine,

Gândește. Când Hristos îl iartă

Pe-un hoț și-i dă o sfântă soartă,

Ți-a da El ție iertăciune

Când tu cu zisa rugăciune

Pe buze — vrajba ții în gând,

Porunca Domnului călcând?