Un vis grozav eu am visat

Și-acum nu-l pot uita:

Că sufletul meu în păcat

Și patimi dormita.

Viața repede trecea

Și moartea-mi sta în prag

Și tot mai scurt mi se făcea

Al zilelor șirag.

Și vestitori de-acuma sânt

A morții — boli, dureri,

Ș-al viitorului mormânt

Simțesc eu reci suflări.

Dar păcătos, nepăsător

Sărmanul suflet stă

Și nici un gând mântuitor

Lumină nu-i mai dă.

Ș-așa sfârșitul m-a găsit

În dormitare grea,

De drumul morții negătit,

Robit de viață rea.

Și îngerul meu păzitor

De jalea mea plângea,

Dar plânsetul lui jelitor

L-a suflet n-ajungea...

Din somnul meu am tresărit

Cu scârbă-amară eu

Și văd: de sufletul robit

Departe-i Dumnezeu!

Și către suflet am strigat:

Fii treaz și nu dormi,

Dormind în patimi și păcat

Pe veci vei adormi.

Puține zile ți-au rămas

Pentru căința ta,

Deci, scoală și fii treaz,

Mai mult nu dormita.

Îndreaptă-ți mintea spre Hristos,

Dreptate și-adevăr:

Căința unui păcătos

Îi sărbătoare-n cer.