Văd prăbușirea unei stele,

Al nopții mândrului luceafăr,

Și sufletul cântării mele

Smintit se zbate și neteafăr.

Se scurge noaptea-n sfântă tihnă,

Dar tunurile vrăjmășești

Țintesc și bat fără odihnă

Să șteargă satul Mărășești.

Aduce fierul moarte-n șuier

Și prăbușire pe pământ,

Se frânge cântecul din fluier

Și moare-n tremur de mormânt.

Iar sufletul cântării mele

Smintit se zbate și neteafăr

La prăbușirea unei stele,

Al nopții mândrului luceafăr.