Când patima te necăjește,

Ori te doboară-o răutate,

Atuncea, în singurătate,

Spre rugăciune te grăbește.

Ia și citește Sfânta Carte,

Cuvintele de mântuire,

Și tânguirea ce te arde

Ți se va pierde-n liniștire.

Dumnezeiasca-nvățătură

În cartea aceasta-i oglindită:

A fost a Domnului Scriptură,

De Duhul Sfânt însuflețită.

Când prin furtunile vieții

Către sfârșit vei scăpăta,

În anii grei ai bătrâneții

Tu orice carte-i lepăda,

Atunci numai aici găsi-vei

Ce nicăierea n-ai găsit.

Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei

Și-n cer vei trece nesimțit.