Când trece vântișorul prin auritul grâu,

Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă,

Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu

Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă.

Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară,

În ceasul dimineții, în rumeneala serii

Prietenos privește frumoasa lăcrimioară,

Argintul viu scăldându-și în roua primăverii.

Când pârăiașul rece, scurgându-se prin vale,

Șoptind, mă acufundă în visuri și uitare,

Povești îmi povestește de pacea țării sale

De unde el pornește, cântând fără-ncetare.

Atunci mai încetează a mea neliniștire,

Speriată grija zboară din bietul piept al meu,

Atunci pricep că este în lume fericire,

Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.