Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,

Și noua zi în cer lucește;

Pe Domnul său cu tânguire

L-așteaptă turma și scârbește.

„Ca scăpărarea de lumină

Eu voi veni la judecată!”

A zis El, și acuma iată

I-i mut mormântul în grădină!

Dar sufletul Mariei crede

Și dragostea îi este mare;

Ea adevărul îl prevede,

Luptând cu-ntâia necrezare.

Miresme strânge și aduce

Ea la mormânt: într-însul — nime...

S-aude: „Cel murit pe cruce

A fost furat de jidovime!”

Atunci, amarul ca să-i stingă,

I se arată Iisus;

Dar nu-L cunoaște și cu tângă

L-a întrebat: „Nu tu L-ai dus?”

Și-ndată El durerea-i stinge

Cu vorbele, de taină pline:

„Sunt Eu, Marie, nu mai plânge

Și nu te-atinge-acum de Mine!”