Hristos se roagă. Sânge cade

Din fruntea lui în picături

Pentru a lumii răutate,

A omului păcate, uri.

Dumnezeiasca-nsuflețire

Îi arde-n ochii Lui senini,

Și cu o jalnică zâmbire

El rabdă-a crucii chinuire,

Cununa aspră cea de spini.

Pe lângă cruce stau în roată

Mulțimi de oameni. Uneori

Întunecata, oarba gloată,

De râs bufnește mișcător,

Și nu pricepe, nu gândește,

Pe Cine îl obijduiește

Cu râsul batjocoritor,

Ce a făcut El, de la chin

Ca pe un rău L-a osândit?

Și ce vrăjmaș de ură plin

La Dumnezeu s-a îndârjit?

Cu-a dragostei învățătură

El blând, în lume a intrat,

A pătimit și s-a rugat;

Iar lumea în nespusă ură

Cu sângele Lui s-a pătat.