Sfârșitu-s-a!

O noapte blândă

Ardea-n albastre înălțimi,

Ea lumina cetatea sfântă

Și largile împrejurimi.

Lumina lunii gânditoare

Când s-ascundea în nourași,

Când s-aprindea tremurătoare

Deasupra sfântului oraș.

Și a Golgothei. Jos în ceață,

Din munte târgul se vedea,

Iar sus, în pacea lor măreață,

Trei cruci înalte înnegrea:

Pe cele două... spânzurați

Se mai vedeau cei răstigniți,

Și slabi, la fețe-ngălbeniți,

Erau de lună luminați.

Iar pe-a treia nimeni nu-i.

Păzit de ucenicii Lui,

A fost Hristos luat ușor;

Cu mare jale îngropat

Și piatra gropii I-au udat

Cel de pe urmă plâns al lor...