Părea că-n față strălucește
Frumoasa stea, ce prevestește

Veniera zilei ce-i dorită,

Și-n inima cea pângărită

Hristos în clipă a pătruns...

Privirea blândă i-a ajuns

Adâncurile depărtate,

Și negrele a ei păcate

El, ca în zori, le-a luminat,

Și toate s-au înseninat

În mintea celei ce-a căzut.

Și viața sa răutăcioasă

Nenorocita păcătoasă

Într-o clipire a văzut.

În groază ea a înțeles

Ce daruri adunate-n vânt

Cu îndurare i-a trimes

Spre folosire Domnul sfânt,

Și cum în zorile vieții

Spre viitorul ei necaz,

Din scârnăvia răutății

Ea bea în fiecare ceas...

Și cu a pocăinței sete

În ochii lui Hristos acum

Pedeapsa răului său drum

Și milă nesfârșită vede.

De presimțiri cerești cuprinsă

Ea stă la îndoială încă,

Dar pocăința cea aprinsă

Începe inima să-i strângă,

Și-n mijlocul tăcerii, iată

Paharul, tânăra de-odată

Pe pietre jos din mână-l scapă

Pân' în adâncuri zguduită,

Și cade-a veseliei roabă

Tremurătoare-ngălbenită,

C-un plâns amar și tânguios

Jos, înaintea lui Hristos.