Dealul greşelilor

La drept vorbind, locul unde se ridica oraşul se zice că s-ar fi chemat înainte „dealul greşelilor” – deoarece-ntr-o bună zi, Zeus s-a mâniat pe Ata, zeiţă a greşelilor, şi a zvârlit-o din Olimp.

— Din cauza ta, i-a strigat Zeus, greşesc adesea, cum s-a-ntâmplat atuncea, la Mecona, când m-a-nşelat titanul Prometeu. De azi-nainte nu ai voie să mai urci în Olimpul nostru. Vor greşi numai pământenii.

Şi i-a dat brânci zeiţei Ata.

Locul unde a căzut ea a fost chiar dealul din poveste. În căzătură, s-a lovit zeiţa zdravăn, şi, de ciudă, a blestemat dealul acela să fie plin de amăgiri, şi oamenii să-l îndrăgească – însă s-aducă nenoroc.

I-adevărat, colina asta era un loc fermecător. Se rezema, spre răsărit, pe muntele de piatră, Ida. Iar spre apus se cobora, în pantă dulce, către marea cu valurile azurii.

Fiul lui Troş a hotărât să-nalţe-acolo, pe colină, o fortăreaţă. A făcut dară sacrificii şi i-a-ntrebat pe olimpieni dacă-i vor da încuviinţarea. Atunci, din cer, ar fi căzut o statuetă misterioasă3, care o-nfăţişa pe-Atena.

„Palas-Atena este-aceea care-mi va ocroti oraşul” – a cugetat regele Ilos, şi după ce-a zidit, pe deal, o fortăreaţă nu prea mare, a făcut lângă ea un templu. În templu, într-un loc de cinste, a pus această statuetă zisă paladiu-fecioara. Aceasta e prima greşeală, precum se va vedea-n poveste.

Şi-au trecut ani câţi au trecut, şi Ilos într-o zi s-a stins. La tron i-a urmat fiul său, ce se numea Laomedon.