Pustiu şi lacrimi au hotărât zeii

Mureau şi zi, şi noapte, sute, mii de copii. Ruguri erau aprinse în Teba peste tot şi jalea cuprinsese poporul, mai cumplit decât când trăia sfinxul. Căci mamele plângeau în hohot la răspântii şi-n case îndoliate. Iar preotul cel mare îl ruga pe Edip să facă sacrificii, să salveze cetatea ¹⁶ .

Dar regele Edip a poruncit să vină bătrânul profet orb, ce se numea Tiresias.

Întâi, profetul orb nu a vrut să răspundă. Dar, silit de Edip, el a mărturisit că zeii-au aruncat peste oraşul Teba ciuma nimicitoare, pentru că regele îşi omorâse tatăl şi se căsătorise cu mama lui, Iocasta.

Ca să se pedepsească, regina şi-a luat viaţa, aninându-se-n ştreang. Iar Edip şi-a scos ochii cu-o agrafă de aur.

Apoi, orb şi sărman, Edip a părăsit Teba cu şapte porţi, ca s-o scape de ura netrebnicului Ares şi a celorlalţi zei.

Şi, rătăcind pe drumuri, însoţit de copila cea mică, Antigona, trăind doar din cerşit, au ajuns la Colona14, o mică aşezare lângă oraşul unde domnea pe-atunci Tezeu. Iar regele Tezeu a venit din Atena să-l vadă pe Edip.

Nenorocitul orb l-a rugat pe Tezeu să ia în grija sa pe biata Antigona, şi, condus de Tezeu, bătrânul a păşit într-o pădure deasă.

Aici a dispărut Edip într-un chip tainic.

Tezeu cunoştea taina, dar nu a vrut s-o spună. Se zicea că Edip i-a blestemat pe zei, şi Zeus l-a trăsnit sau s-a deschis pământul, şi Hades l-a primit15.

Legendele eline mai arătau că-n Teba a fost după aceea un război fratricid16. Feciorii lui Edip s-au ucis între ei. Fetele i-au murit. Numai pustiu şi lacrimi au rămas după el.

Aşa s-a răzbunat zeul furtunilor, încrâncenatul Ares, pe urmaşii lui Cadmos, pentru că se clădise Teba cu şapte porţi, pe locurile unde-i hălăduise fiul, balaurul cel groaznic cu solzii de aramă.