1. Străvechea Atică se afla în Peloponez, în faţa insulei Eubeea, având capitala la Atena. Cuvântul „atic” se tălmăceşte metaforic: „plin de graţie şi de delicateţă”, făcându-se prin el o aluzie la rafinamentul spiritului atenian.
2. Nici un oraş n-a fost mai renumit în Grecia antică decât Atena, oraşul închinat zeiţei înţelepciunii. Aici, din patru în patru ani, se organizau mari serbări la care se îmbulzeau participanţii la concursuri şi alergări, dar şi dansatorii, muzicanţii şi poeţii. Serbările se numeau Panatenee – după numele zeiţei. La Atena au fost rostite şi apoi transcrise versurile bătrânului poet orb Homer. Aici, într-un faimos amfiteatru de marmură, Odeonul, răsunau minunate cântări, ce dezmierdau urechile mulţimii însetată de artă.
3. Acropola era citadela străvechiului oraş Atena. Multe oraşe aveau dealtfel o acropolă (în greceşte acropolă înseamnă oraşul de sus) unde se afla citadela de rezistenţă în primejdii şi războaie. Tot aici erau construite, de obicei, templele zeilor, în care se păstrau obiectele cele mai de preţ.
4. Legendele eline, precum arată Friedrich Engels, păstrează în ele multe amintiri din perioada matriarhatului, a perioadei când femeia juca rolul precumpănitor în familie. În legenda despre Cecrops se menţionează trecerea de la matriarhat la patriarhat, adică la perioada când bărbatul începe să aibă în familie rolul principal. Ca toate celelalte fenomene istorice şi sociale, este justificat şi acesta, în mitologia elinilor, printr-o întâmplare legată de zei.
5. Simbolul prudenţei e şarpele, iar cel al înţelepciunii este bufniţa. Şarpele şi bufniţa se văd aproape întotdeauna lângă zeiţă, în vechile opere de artă.
6. Lidia, ţară vestită în antichitate, în Asia Mică, era situată între Misia, Frigia şi marea Egee. În istorie este celebru bogatul rege al Lidiei, Cresus.
7. Vechea legendă elină a fost minunat povestită de Ovidiu în „Metamorfoze”, şi după el preluată de scriitorii moderni.