Spune-mi, mamă, ce să fie, 

Ce mă trage-așa cumplit, 

Cât abea aștept să vie, 

Ceasul care e menit, 

Ca să-mi treacă pe-nainte 

În pas bine regulat 

Cavalerul cel cuminte 

De ostași încunjurat.

Ah, mamă, sunt vulnerată 

D-o săgeată care-n veac 

Va sta-n inimă vibrată,

Și s-o vindec nu am leac. 

Mă usc, mamă, pe picioare, 

De mă culc, de stau sau șed, 

Nicăiri n-aflu răcoare

Ceas bun, sau minut nu văd.

Ce te prinde dar mirare, 

Măiculiță, când mă vezi, 

Că mă scol de la mâncare 

Numai ca să mă așez 

Vizavi cu-a lui ședere 

Ochii mei în ochii lui, 

Să-l descriu după plăcere, 

Când altă scăpare nu-i.

De mă duc la promenadă, 

Ochii-mi zboară-n sus și-n jos, 

La surori fac semn să șadă, 

Și-ntorcându-mă dau dos,

Fac pasuri înduplecate

Cu scop ca să-l întâlnesc,

De-aș merge chiar și-n cetate 

P-acela care-l doresc.

Bate ora, una, două, 

Bate, c-încă n-a sosit;

Bate două peste nouă 

Aud marșul, a venit! 

Să gătim în ceea casă, 

Azi e marți, azi vine el 

Pune-ți lucrul tău pe masă,

Azi vine cel tinerel.