1.

Acest Cuvânt se adresează celor dibaci în cuvinte.

Şi ca să încep de la Scriptură: „Iată eu vin împotriva ta, cel injurios şi în învăţătură şi în auzire şi în înţelegere”.

Căci sunt unii care simţind o greşeală în auzul şi limba, ba precum văd şi în mâini, din pricina cuvintelor noastre, se bucură de „vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase” (I Tim. 6, 20) şi de „certurile de cuvinte” care „nu duc la nimic folositor” (I 2Tim. 6, 4).

Aşa numeşte toată prisosinţa pretenţioasă de cuvinte Pavel, propovăduitorul şi apărătorul „cuvântului prescurtat” (Rom. 8, 27), ucenicul şi învăţătorul pescarilor.

Dar aceştia despre care vorbim şi care au limjba atât de abilă şi de destoinică în a ataca în cuvinte dibace şi pricepute, de ce nu se ocupă astfel şi cu faptele? Căci în scurtă vreme n-ar mai fi atât de sofişti şi nu s-ar mai scufunda în cuvinte prosteşti şi aiurite, ca să spun ceva de râs despre un lucru de râs.