32.

M-am gândit la soare, la rază şi lumină. Dar şi aici e pericol de-a cugeta întâi la o compoziţie a firii necuprinse, ca a soarelui şi a celor din soare. Al doilea, să nu cumva să văd în Tatăl o fiinţă, iar în celelalte nu ipostasuri, ci puteri existente în Dumnezeu, nesubzistente, căci nici raza, nici lumina nu sunt şi ele soare, ci emanări solare şi calităţi ale fiinţei. E primejdie mare să socotim că în acestea este şi nu este Dumnezeu, ceea ce este mai absurd ca tot ce s-a spus.

Dar am auzit pe cineva subscriind şi o explicaţie de felul următor: pe perete străluceşte o rază venind din soare şi reflectată prin nişte ape în mişcare. Raza prinde această mişcare, o propagă prin aerul prin care trece, apoi o opreşte pe suprafaţa solidă în care se opreşte. Aşa se naşte o vibraţie neobişnuită. Raza se agită în mişcări multe şi strânse între ele, arătându-se una în multe şi multe în una, din pricina vitezei întâlhirii şi a separării. Astfel unitatea ei dispare înainte de a o prinde cu vederea294.