33.

Dar nici aceasta nu o pot admite din următoarele motive: pe de o parte, pentru că mişcarea dată razei de apă se vede foarte bine şi nu e nimic mai înainte de Dumnezeu care să fi dat razei mişcarea. Căci El e cauza tuturor şi nu e nimic anterior cauzei. Pe de alta, pentru că şi aici se presupun aceleaşi lucruri: compoziţie, difuzare, fire nestabilă şi în mişcare, care nu pot fi cugetate despre dumnezeire. Şi în general nu e nimic care să-mi oprească cugetarea la exemplele a ceea ce gândesc. Ci luând din ele cu pricepere cele ce îmi pot da un chip, resping celelalte ale lor. Cel mai bun rezultat pe care îl câştig până la urmă din aceste exemple este să las chipurile şi umbrele ca amăgitoare şi foarte depărtate de adevăr şi să mă alipesc la cea mai evlavioasă înţelegere a cuvintelor puţine din Scriptură, folosindu-mă de călăuzirea Duhului şi să păstrez până la capăt iluminarea pe care am primit-o astfel, care este o „adevărată însoţitoare” (Fii. 4, 3) şi asociată, în străbaterea acestui veac, căutând să-i conving şi pe alţii, după cât pot, să se închine Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – o unică dumnezeire şi putere. „Căci a lui este toată slava, cinstea, stăpânirea, în vecii vecilor”. Amin.