1.

Am clătinat destul, cu puterea Duhului, suciturile şi împletiturile raţionamentelor tale; am nimicit obiecţiile şi împotrivirile luate din dumnezeieştile Scripturi, prin care cei ce întinează litera şi sensul celor scrise, atrag la ei pe cei mulţi şi întunecă drumul adevărului, pe care noi l-am curăţit în întregime de orice ceaţă, precum sper, celor mai dispuşi să o recunoască. În scopul acesta am atribuit faptele mai înalte şi mai demne de Dumnezeu, dumnezeirii, iar faptele şi pătimirile mai umile şi mai omeneşti, Celui ce S-a făcut pentru noi noul Adam şi lui Dumnezeu, Cel ce a pătimit pentru a birui păcatul166.

Nu ne-am ocupat însă cu de-amănuntul de fiecare, cuvântul cerându-ne să ne grăbim. Iar întrucât tu ceri şi nişte dezlegări pe scurt ale acestora, pentru a nu fi atras prin vreun raţionament amăgitor, vom recapitula aceste greutăţi numerotându-le, spre a le ţine uşor minte.