2.

Între ele este acel text care le convine foarte mult: „Domnul M-a zidit pe Mine început al căilor Sale spre lucrurile Sale” (Prov. 8, 22). Cum vom răspunde la Aceasta? Nu vom învinui pe Solomon. Nu vom desfiinţa cele spuse de el înainte, pentru căderea din urmă (III Regi 14, l-8). Nu vom spune că ea este înţelepciunea, Ştiinţa şi Raţiunea meşterului (I Regi. 7, 71), potrivit căreia au luat fiinţă toate? (Eccl. 1, 17). Dar Scriptura obişnuieşte să personifice multe din cele neînsufleţite, de pildă: „A spus marea” (Iov 28, 14) acestea şi acestea; şi: „Adâncul a spus: Nu este în mine” (ibid.) şi: „cerurile povestesc slava lui Dumnezeu” (Ps. 18,1). Şi iarăşi: „Porunceşte săbiei” (Zah. 17, 7); şi: munţii şi dealurile sunt întrebaţi de motivele clătinării lor (Ps. 117, 4). Nu vom spune nimic despre acestea, deşi unii dintre cei dinaintea noastră au văzut înţelesuri puternice în ele. Dar cuvântul se referă la Mântuitorul, adevărata înţelepciune (I Cor. 1, 24). Deci să cugetăm puţin împreună chestiunea: ce este fără cauză din cele existente? Dumnezeirea. Căci nimeni nu va arăta cauza lui Dumnezeu, sau ceva mai vechi ca Dumnezeu167. Dar care este cauza umanităţii, pe care Dumnezeu Şi-a alcătuit-o pentru noi? Neîndoielnic, mântuirea noastră. Căci care ar putea fi alta? 168

Fiindcă deci aflăm aci: „M-a zidit” şi: „Mă naşte pe Mine”169, cuvântul e simplu. Ceea ce aflăm unit cu cauza atribuim umanităţii. Iar ceea ce e simplu şi fără cauză referim la dumnezeire. Deci când a spus: „M-a zidit”, nu s-a unit ceea ce e unit cu cauza? Deci: „M-a creat, zice, început al căilor Sale spre lucrurile Sale”, iar „lucrurile mâinilor Sale sunt adevărul şi judecata” (Ps. 110, 7). Pentru aceasta El a fost uns cu dumnezeirea. Căci pentru acestea are loc ungerea umanităţii. Dimpotrivă: „Mă naşte pe Mine”, fără cauză. Sau arată-mi pentru ce a avut loc aceasta170. Deci ce motiv se va opune să se numească înţelepciunea „zidire” după naşterea de jos, dar născută după cea dintâi şi cu mult mai mult de neînţeles?