CAP. AL 14-LE PENTRU SCUMPETI

Scumpul credi că orice chip se află tipărit pe vreo monedă esti un nou sfânt pentru dânsul, căruia să cuvini să-i afierosască un adânc sévas. El dorește, ca Midas, să-ș prifacă toate lucrurile în aur, precum și bucățile și straile lui. Ochii lui sunt precum și pânticile său de lacomi. El niciodată nu mănâncă să-s saturi, decât când îl ospătează altul. Dar atunci îș umple pânticile atât de bine, încât nu numai să îndestuleazâ pentru postirile celi trecute dar să grijăști o de agiuns și pentru celi viitoare. De să va întâmpla pentru rușini vreodatâ pe an să facă și el masă prietinilor săi, să jăluiești cu lacrâmâ pentru neieftinătate și cheltuielile celi nemăsurate a vremii de acum, și după ce să duc prietinii, numărâ ce au mâncat și câte paharâ au băut fiiștecare, și trebuiești ca slugile lui să mănânce o lună întreagă din bucățile și ciolanile ci au rămas de la masă. De să întâmplă de strică vreo slugă vreun pahar, sau alt vas, îndată ie-l oprești din simbria lui. Nimine nu dă banii lui cu atâta dobândă, dar totuș nu să mulțămește de va lua și 50 la sută. Să lăcomești să le aibă el toate, și nu să satură măcar de le câștigă. De n-ari ceva și vedi că cielalți îl au, îi zavistuiești. Zâua nu-și închipuiești altă decât bogății, și noapte nu visază altă decât tâlhării. Când să scoală și aleargă cu frică la ușă, când îș numără pungile, când iar răscolești sineturile, când caută izvoadile și, într-un cuvânt, niciodată nu-i sigur, nici când îi treaz, nici când doarmi. El nu socotești de păcat să înșeli și pe Dumnezău și pe oameni, numai să poatâ câștigă. îl poate cineva cunoaște de pe straile celi vechi strămoșăști care poartă, pe cari vre să le lasă clironomie și urmașilor săi, împreună cu blagoslovenia. Ci ești mai ieftin este și mai bun, după socotința lui. El nu urăști răsfrânare și cheltuielile pentru stricare bunilor năravuri, decât pentru mărime cheltuielilor. Nici un cerșători nu ceri cu atâta supărări, nici tiran nu tiranisăști pe supuși cu atâta cruzimi. Toate drumurile ci duc la bogății sunt deschisă pentru dânsul. Pretutindine află mii de chipuri, și fiindcă câștigu este credința lui și cugetul o nimica pentru dânsul, nu-i pasă nici pic de hotărăște pravila pedeapsă sau răsplătiri pentru dânsul. El credi că are atâta dușmani, pe câți și megieși, și, în adivăr, ei îl urăsc atâta, pe cât și însuș să urăște pe sine. Nu-i pari nici pic rău să-ș piardă prietinul pentru ce mai mică pricină, să-ș chinuiască trupul și sufletul și, când toată lume cu glas răsunători mulțămești lui Dumnezău pentru anul cel fericit ci au dăruit, el poate de ciudă s-ar spânzura, de nu s-ar scumpi să cumperi frânghie!