CAPITOLUL AL 9-LE PENTRU LĂUDARE CE MULTĂ

Lăudărosul zâci că esti învățat și procopsit, în vremi când nu știe nici buchile. Să laudă că esti milostiv, și de faci vre o milostenie, o propoveduiești în tot orașu, și nu faci nici o milă fărâ martur. De agiută ceva spre meremetisâre vre unii vechi bisărici, sau spre așăzare vre unii școli, poroncești s-îi scrie numile cu slovi aurite în pridvoru bisăricii sau la poarta școlii. El să fudulești cu strălucitile sali straie, precum păunul cu penile sale. Să laudă că are prietini pe toți miniștrii și nici vorbești altă decât de Curte, vrând să înșăle lume că știi toate tainile cabinetului și este în favorul domnului. Când să află în adunare cu alții, scoate din buzunari cu prófasis că caută vreo hârtiuță, feliuri de scrisori pe care însuș le-au făcut, când de la domn și miniștrii Curții, când de la episcopi și arhierei, când de la înțălepți și învățați. De-i va înfățoșa cineva în vremi ce șădi la masâ vreun sânet de datorii, caută de dă a înțălegi celor ci șăd la masă împreună cu dânsul cum că îl întreabă pentru pricini politicești, și să faci că-l cheamă la divan când creditoriul să laudă cu închisoare. De are o slugă, zâci că are atâța de nici numile nu le știi. El moare de foami și îs freacâ dinții cu periuți. Să laudă că are diamanticale și margaritariuri, când punga lui îi mai deșartă decât pânticile lui, și di-l va asculta cineva, îi va povesti moșiile strămoșilor lui pe cari niciodată nu le-au avut, vitejiile lui, pe care le-au făcut numai în vis, și călătoriile sale, pe care poate le-au făcut ca un copil pe hărțile gheograficești. El vre să s-arăte evghenist și îș dă de gol prostia lui, cu cât mai mult umblă să o ascundă, Într-un cuvânt, el este un burduf plin de vânt, o armonii nepotrivită, mierarea nebunilor și defăimare înțălepților!