Ascensiunea la putere a lui Hruşciov.

Lupta pentru succesiune la conducerea statului s-a încheiat în 1956 cu triumful lui Nichita Hruşciov.

Hruşciov şi-a început campania de „destalinizare” la Congresul XX al Partidului, în februarie 1956 congres la care au participat peste 1000 de membri de partid. Într-un discurs de patru ore, noul lider sovietic a dezvăluit actele de brutalitate comise de Stalin.

Atitudinea critică a lui Hruşciov viza în primul rând sângeroasele epurări din anii ‘30 persecuţia minorităţilor, cum era cazul tătarilor din Crimeea şi greşelile lui Stalin atât de scump plătite în privinţa liniei politice urmate în cele de-al doilea război mondial.

Discursul lui Hruşciov şi direcţia politică adoptată de el ulterior indicau faptul că era adeptul versiunii moderate a noii orientări, pe care o lega de luptă împotriva staliniştilor şi a mitului lui Stalin.

Până la sfârşitul epocii sovietice, liderii comunişti s-au împărţit în stalinişti dornici să menţină cât mai mult din vechiul sistem şi reformişti care luptau pentru o dictatură mai puţin rigidă. Sub conducerea lui Hruşciov, cei care au avut câştig de cauză au fost reformatorii.

În mai puţin de doi ani de la discursul antistalinist al lui Hruşciov, lagărele din Siberia erau practic pustii.

Controlul strict asupra activităţii politice se menţinuse, însă teroarea luase sfârşit.