Share on Twitter Share on Facebook

Nepotul împrumutat

Unul avînd un nepot

Sărac și lipsit de tot,

Vine într-o zi la el

Și să roagă-ntr-acest fel:

-Unchiule, bine mă ști

Că n-am coprins, nici moșii,

Bani nu mi-a dat Dumnezeu,

Să negustoresc și eu.

La multe mă cam pricep,

Dar n-am cu ce să încep,

Nădejdi a m-ajuta

N-am decît la dumneata;

De aceea, unchiul meu,

Mă rog ca la Dumnezeu,

Să-mi dai cinci sute de lei,

Ca să fac negoț cu ei,

Ș-în jumătate de an

Ț-îi răspunz pîn'la un ban.

Unchiul său s-a îndurat

La vorba ce l-a rugat

Și mîna sa ardicînd

Îi arată sus, zicînd:

-Vezi acea oală din cui?

Eu ce am acolo pui.

Caută, și cîți găsești,

Numărați să-i priimești.

Nepotul său, bucuros,

A dat pe loc oala jos

Și numărînd a gasit

Tocma cîți i-a trebuit.

Deci, luîndu-i, a plecat,

De unchiul său ajutat,

Și umblînd în sus, în jos,

Să negustorea frumos.

Dar la numitul soroc

Nu s-a dus să-i dea la loc.

Nici unchiul său nu-i cerea,

Lăsînd să-i dea cînd va vrea.

Multă vreme a trecut,

Unchiul său tot a tăcut.

Deci nepotul socotind

C-a uitat, nepomenind,

Să duse la dînsul iar,

Cu aceleași vorbe chiar,

Văitîndu-se și plîngînd,

Multe nevoi arătînd,

Cu rugăciuni pîn' la cer,

Ca și alți săraci cum cer.

Unchiul său cel înșelat

Și d-al doilea rugat

N-a zis nimic, a tăcut,

C-a uitat s-a prefăcut

Și, iar spre cui căutînd,

Arată oala, zicînd:

-Acolo orcîți găsești,

Ia-i și să negustorești.

Nepotul iar bucuros

A dat oala pe loc jos.

Dar dacă a căutat,

Nimic în ea n-a aflat.

Și cu părere de rău .

A zis către unchiul său:

-Unchiule, iar o ardic,

Că nu e în ea nimic.

Deci unchiul său n-a ascuns,

Ci-îl dete acest răspuns:

-Apoi de cînd ai luat

Într-însa ai mai băgat,

Și ai venit iar să cei

Ca să găsești și să iei?.