Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut

Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut;

— De n-aș avea, Hogea zise, vreo trebuință de ea,

Ț-aș fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia;

Dar am să întinz pe dânsa, să usuc niște pospai ²⁷

— Nu-mi spui – acela răspunse – că nu vrei să mi-o dai ?

— Bine vezi tu – Hogea zise – că e vorba cam aci

Și mai mult nu e de lipsă să stau a ț-o tălmăci.