Mulți sunt proști care le place  p-alții-n sobor să împace

Nastratin Hogea odată

Măgarul din grajd scăpând

Plecă cu traista-ncărcată

Ca să-l caute-ntrebând:

Ș-întâlnind pe oarecine

Din săteni l-a întrebat:

— N-ai văzut cumva, vecine,

Pe măgarul meu prin sat ?

— Ba l-am văzut, el zise,

Colea ca jude șezând,

Și la vite-n holde prinse

Judeca, ispas făcând.

Hogea zise cu mirare:

— Jude-n sat măgarul meu ?!

Zise acel la plecare:

— Da, da ceea ce-ți spun eu.

Hogea necăjit se duse

În cel mai repede pas,

În pragul ușii se puse

Unde se făcea ispas.

Și traista după ce-ntinse

Cu un jos a o pleca,

— Tpru, tpru, tpru ! din buze zise

Către cei ce judeca.

Toți râseră de această,

Numai unul cum ședea,

Viind, se plecă la traistă,

Ca ce e-n ea a vedea;

Iar Hogea traista-ncărcată

După gâtu-i aruncând

Începu totdeodată

Ca să-l judece zicând:

— Treburile-mi stau acasă

Și tu aici în sobor

Poftiși tocmai când îmi pasă

Să te faci judecător.

Share on Twitter Share on Facebook