Te păzește să nu superi  p-altul între proști să-l numeri

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind

Și într-o zi toți aceștia la pășune scoși fiind

S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era

Și de sunt toți ca să vază, începu a-i număra.

Ieșind dar la număr tocma, pe unul încălecă,

Luă pe toți după urmă și la casa lui plecă.

Când mergea pe cale însă stătu iar a-i număra,

Și văzu că înaintea-i numai opt măgari era;

Se uită, se miră singur cu unul ce s-a făcut,

Și văzând o groap-adâncă pe unde a fost trecut,

Gândi că poate într-însa unul din ei a căzut,

Când a privit el cu ochii aiurea și n-a văzut;

Descălecă și se duse în groapă a se uita,

Dar ce să vadă într-însa, când degeaba căuta ?

Se-ntoarse ș-începe iarăși măgarii a-și număra,

Și văzându-i că sunt nouă, începu a fluiera;

Iar încălecă pe unul, și până-ntr-un loc mergând,

Să-i mai numere o dată iarăși îi veni în gând.

Și văzând că și acuma iar la număr opt era

(Că pe cel de supt dânsul nicidecum nu-l număra)

Stând: — Ciudat lucru ! el zise — or ochii mei sunt stricați,

Or că eu nu poci să-i număr, cum merg ei amestecați !

Și descălecând îi puse câte unu-unu-n rând

Și pe fiecare mâna puind el și numărând,

Ieșiră măgarii tocma noauă, după cum au fost,

Ș-încălecă iar pe unul, făcându-se singur prost.

Plecând însă cu-ndoială, nu se putu stâmpăra

După ce puțin mai merse, stătu iar a-i număra,

Și măgarul de supt dânsul nenumărând iar așa,

Tot opt ca și pân-acuma, ceilalți la număr ieșea.

Într-acest timp, trecând unul, i-a zis: — Nu te supăra,

Fă bine și te oprește măgarii a-mi număra !

Ca să văz și tu ca mine tot așa lipsă îi scoți,

Or că mie mi se pare că nu sunt la număr toți.

Începu omul acela măgarii a-i număra,

Arătând întâi cu mâna de supt el care era.

Hogea îi zise (văzându-l că începe de la el):

— Dar ce ! mă pui și pe mine în rând, omule mișel ?

Și necăjit de aceasta, acasă cu ei s-a dus

Și aci iar cu nevasta ca să-i numere s-a pus.

Share on Twitter Share on Facebook