Cu inima aprinsă

În flacără nestinsă,

Zioa noaptea ohtez.

Am spune chin prea,

Dorul și tânguirea,

La nimeni nu cutez.

Ticălosul de mine,

Câte o dată-m vine,

Să viu ie să-spun.

Inima mă oprește,

Mă ține, mă sfiește,

Și d-aceia răpuiu.

Numai prin mijlocire,

Când avem întâlnire,

Cumva să te zăresc.

Chinurile mă lasă

Nicăierea nu-m pasă

Focul îm răcoresc.

Apoi fără de vrere

Când te perz din vedere

Mai cumplit pătimesc.