D-ar fi aurul ca să poată,

S-ăm dea viață-ndelungată,

Alt nimic n-aș mai pofti;

Ci m-aș strădui d-aș strânge,

Și de moarte nu m-aș plânge,

Căci l-am da și m-aș plăti.

Dar de vreme ce nu poate,

Să mă scoată de la moarte,

Dă ce să mă străduesc?

Cu amar, și cu durere,

Ca să dobândesc avere,

La toți să mă căciulesc.

Mai bine sărac în pace,

Să trăesc cum mie-m place,

Căci când va fi ca să mor.

Petrecând în sărăcie,

Sfârșitul meu voiu să fie,

Între vii, ș-ntre amor.