La obrazul ce mă-nchin

Văzând daruri pă deplin.

Unite cu nur firesc

Nu pociu să tăgăduiesc

Că rob credincios îi sunt

Pân voiu întra în pământ.

Singur!

Eu așa mă leg

De vreme ce înțeleg,

Alt fel nu pociu a trăi,

Făr de a mă chinui.

Nu găsesc nici un cusur

Pe razele lui mă jur

Dea ceia m-am hotărât

Cu dulcele lanț de gât,

Răbdând în veci să-i robesc

Știind că mă fericesc,

Așa lui m-am închinat

De când l-am întimpinat.