Tot mâhnire pentru mine

Norocul a hotărât,

Și cumva de-i cer vr-un bine

Mult mai mult îl întărât.

Lacrămile de-n-tristare

Ce din ochii-m nu să șterg,

Trecere credința n-are

Nicăiri or-und-alerg.

Ne simțirea este fire

La câți pot da ajutor,

Ah! nu e tămăduire

Nici decum la al meu dor.

La voi viu semeți mormânturi

Care toate biruiți,

Sfârșind ale vieții vânturi

Un pumn de pământ popriți.

Ah! Voi ce sunteți scăpare

Celor goniți de noroc,

Voi vedeți trist a mea stare

Ca să scap voi dați-mi loc.

De la voi eu voiu pricepe

Binele odihnitor,

Și a trăi voiu începe

Când toți m-or jeli că mor.