Vezi cu ochii, și nu-m crezi,

Și mă-ntrebi? De ce ohtezi.

Ohtez suflețelul meu,

Că foarte îm pasă greu.

Oi să mor de ah! și vai!

Și dumneata știre n-ai.

Că dorul m-a ohticat,

Și suspinul m-a secat.

Mă mir cum de nu gândești,

Că sunt răsplătiri firești.

De să-n torc mai cu prisos,

Cătră cel necredincios.