Un ungurean oarecare

Ce n-au prea avut umblare

Și nici vie nu văzuse,

Nici vrodată vin băuse,

Și văzând odată vie,

Bând și vin pan'la beție,

P-alt ungurean întâlnește

Și cu el astfel vorbește:

— Mai soațe, văz't-ai tu ghie?

— Am văz't, măi, — zise — ș-o mie.

— N-o, da cum îi? de-i văz't, spune

— Da au îi, măi, vo minune?

— De n-ai văz't cred pot' să-ți pară.

— No, mă, să-ți spun cum îi dară:

Îi albă și ste-n chișoară

Răscăcănată la soare.

— No, mint tu, că n-ai văz't ghine,

Să-ți spun io, cată la mine:

Ghia aie-i pi-un deal pusă,

Tot cu țepi pin ea împunsă,

Și cochile, voinici tună

Poamă ei de i-o adună,

Și supt chicioare, împarcă,

Să-i cure zeamă, o calcă.

Apoi p-aceea zeamă dragă

O botez ghin și o bagă

In o scorbură întinsă,

Cu bețe d-alun închisă;

De-aci mere o boreasă,

Ce îi zice cârjmăreasă,

Și chimă ghinul pi-o boartă,

Țânând o cofă cu toartă,

Și ți-l dea de-l beai cu oala.

Mă, da-i șelău ghinul ala!

Că, când îl beai, te îmbuna,

Până banii ț-îi adună

Și să duce, nu-i mai pasă,

Cu punga goală te lasă;

Și să vezi cum, num-ascultă

La hiclenia-i a multă:

Io beui din el odată

O oală ghine-ndesată,

Și pân' grăii trei cuvinte,

Mă luă un chic de minte,

Când plecai să meri pe cale,

Drumu oblu-m părea vale.

Că el se ținea de mine

Ș-îmi da ghes să caz pe vine,

Io dam pe poteca lină,

El mă da-n lături pin tină.

Dac-am văz't că joc își face,

Vrui să-l ghirui, să-mi dea pace,

Dar el m-o trântit în tină

Și mă dete pe hodină.

Când m-o deșteptat o tuse,

Mă uit, să vezi ce-mi făcuse!

La gura-mi se băligase,

Banii din punga-mi luase

Și să dusese la dracu

Și unde i-o fost lui plăcu.

Vinul, țuica cui îi place n-are cu ce să se-mbrace.

Bețivul când trece pe punte închide ochii să nu vază apa.

Arama omului la beție se arată.

Hoțu-nvață la hoție și bețivul la beție.

Să bei pân' ț-o ieși păru pan căciulă și cămașa pân izmene.

Dar

Cine să ia după muscă ajunge la bălegar.

Că

Cine bea pân' la-mbătare nume bun în lume n-are.

Și

Decât să-ți iasă nume rău, mai bine ochii din cap.

Spune-mi cu cin' te-nsoțești, ca să-ți spui eu cine ești.

Cine te vede intrând în cârciumă nu zice că ai intrat să

te-nchini.

Omul a intra în baie și a nu se îmbăia nu se poate.

Omul este ca oaia, lesne să ia după altul, nu judecă nevoia.