Omul nu trebuie să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte,

Nici carnea să arză, nici frigarea.

Adică:

Nici prea econom, nici prea galantom.

Că

Cine strânge nu mănâncă.

Banii strângătorului în mâna cheltuitorului.

Lopata grămădește și sapa risipește.

Bogăția rămâne la nebun.

Care

Nici pe sine nu se procopsește, nici pe altul nu folosește.

Nu știe cum se câștigă paraua.

Pentru că

Cine dumică știe, cine mănâncă nu știe.

Dar și

Dac-o socoti cineva câte foi intră în plăcintă, niciodată nu

mănâncă.

Omul cumplit de toți e clevetit.

AȘi

Când nu tace o gură, nu tace o lume întreagă.

Zicându-i: frige-linte,

își mănâncă de supt tălpi (de supt unghii).

Pentru o para își pune ștreangul de gât.

Pentru bani își vinde sufletul.

Îi tremură mâna de milostenie (care nu o face).

Ar da tămâie lui Dumnezeu și nu se-ndură să dea parale.

Punga-i e mare și gură n-are.

Însă el zice:

A cui e punga mai mare? — A cui se vede.

Scumpului niciodată să nu-i zici „dă-mi„, ci totdeauna „na„.

Zgârcitul numai stângă are (care ia), dreapta îi este uscată

(care dă).

Scumpul cu înșelătorul lesne se-nvoiesc.

Îi făgăduiește marea cu sarea ș-îi dă ce nu curge pe apă.

Vulpea în pădure, și el îi vinde pielea în târg.

Îl face să umble după potcoave de cai morți.

Ș-a găsit icoană să se închine.

Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper.

Pune brânză în strachină și întinge p-alăturea.

Umblă să scoată două piei după o oaie.

Dar totdeauna

Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.