Despre făgăduieli și daruri

Ce e în mână nu e minciună.

Decât o mie de vrăbii pe gard mai bine una-n mână.

Decât la anul un bou, mai bine azi un ou.

La anul, or armăsarul, or samarul.

Decât doi „ț-oi da„, mai bine un „na„.

Tragi nădejde ca spânul de barbă.

Cum a zis o fată:

Până nu m-oi vedea cununată, nu mă țiu că sunt măritată.

Eu de făgăduieli am o ladă îndesată cu genuchele.

E o vorbă:

Caprelor, mugurul ala voi o să-l mâncați.

&

Trăiește, murgule, la Paști iarbă verde să paști.

Decât în fața ariei, mai bine în capul locului.

Făgăduiala dată e datorie curată.

De aceea

Nu făgădui ce nu poți împlini.

Pe unde iese cuvântul, iese și sufletul.

Să nu fie vorba aia:

Un înțelept făgăduiește și un nebun trage nădejde.

Un nebun aruncă o piatră în gârlă și o mie înțelepți nu

pot să o scoată.

Numai miere zicând, gura nu se îndulcește.

Vorba asta e de când cu moșii putrezi.

251

Dar la dar merge și cinstea împrumut.

Ce ție nu-ți place, altuia nu face.

însă

Măgarul de dar nu se caută pe dinți.

Iar

Darul nemulțămitului se ia.

Share on Twitter Share on Facebook