Puțin folos de cel:

Prăvălie cu chirie și marfă în datorie.

Că stăpânul

Cere să-i dai la soroc,

Parcă te pune pe foc

Și

Dacă n-ai, din umeri dai.

Îl vezi că-ncepe să zică:

Negustor mare de piei de cloșci.

Negustor greu ca fulgul pe apă.

Cu un ulcior de braga, negustorie întreagă.

An n-am câștigat, ieftim am păgubit, la anul trag nădejde,

Trei lulele în două zambile.

Cumpără d-o para-două și le dă la o lețcaie nouă.

Nu să alege câștigul din pagubă.

De azi până mâine numai pentr-o pâine, ca să-i zică doar

„jupâne„.

Mulți zic:

Decât slugă mare, mai bine stăpân mic.

Dar

Omu e născut ca să umble și pasărea ca să zboare.

Chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător.

Însă

Drumul soroc n-are, nici pe jos, nici călare.

Baba călătoare n-are sărbătoare.

Mult umbli, multe-nveți, mult trăiești, multe vezi.

Găina care clocește niciodată nu e grasă.

Dar și

Piatra care se răstogolește din loc în loc nu prinde mușchi.

Că

Cine schimbă stăpânii slugă îmbătrînește.

Lac să fie, broaște multe.

Stăpân nu poți ajunge, dar slugă când îi vrea.

Dar însă

Cine păzește sofraua (masa) mănâncă ciorbaua.

Iar

Negustorul fricos nici nu câștigă, nici nu păgubește.

La multe cine gândește, nici una nu isprăvește.

Cine aleargă după doi iepuri nici unul nu prinde.

Omul vrednic se face munte și punte și trebuie să iasă la

liman.

Din piatră seacă scoate banul.

Iar

Omul nevoiaș se îneacă pe uscat.

Țiganul, când a ajuns la mal, atunci s-a înecat.

Decât să dai cu mâinele și să alergi cu picioarele, mai bine

să te uiți cu ochii la marfă.

Că

Fă bine, să-ți auzi rău.

Mai bine

Peșingea pe ipingea.

Decât

Cu toptanul și banii la anul.

Te tocmește dușmănește și plătește omenește.

Iar nu

Bună învoială, rea tocmeală.

Ci

Pune aici, bagă aici.

Decât pe urmă

Prinde orbul, scoate-i ochii.

Găina, când îi vine, atuncea ouă.

Dacă risipești meiul, anevoie îl aduni.

Verși cu pumnul și culegi câte unul.

Din bun sănătos te faci bolnav.

Te găsește boala gălbinării și frigurile pungii.

Ti-a trecut baba cu colaci.

Și

Dacă cade omul, anevoie se îndreptează.

Ș-apoi,

La copacul căzut toți alerg să taie crăngi.

O boală dacă vine la om strigă către celelalte: săriți, că

l-am prins.

Cu toate aceste, curaj,

Barba lasă să se ducă, capul să trăiască.

Greu la deal, rău la vale.

Dar

Nu mi-au nins ca să nu-mi degere, nici mi-a plouat ca să

nu mă ud.

Cine are mult, de multe ori vine vremea să n-aibă nicidecum.

Unde a mers mia, meargă și suta.

Orzul îl ară boii ș-îl mănâncă caii.

Lupul mănâncă și din oile numărate.

Unde e marfă, trebuie să fie și pagubă.

Marfă gata bani așteaptă.

Și

Apa trebuie să vie la matca ei și omul la teapa lui.

La toate urma alege.

Știe Dumnezeu al cui e sacul cu făină și podul cu slănină.

De câte ori să bolnăvește, omul nu moare.

Ce am avut și ce am pierdut.

Gol m-am născut, gol o să mă duc.

Cine nu e dator e destul de bogat.

Însă

Nu e după cum va omul, ci după cum va Domnul.

Necazurile sunt pentru oameni și oamenii pentru necazuri.

Cu nădejdea omul nu moare.

Dacă datornicu zice:

Slava lui Dumnezeu, am să dau, n-am să iau.

Eu

Nu o să mă omor singur, ca Iuda.

Capul să trăiască, belelele curg.

Sărăcia la om e stană de piatră.

Decât bogat și bolnav, mai bine sărac și sănătos.

Cu un rac, tot sărac, cu un lucru mic, tot nimic.

Dacă

Ciung nu sunt, olog nu sunt,

Cap, mâini și picioare am,

Munca e comoară.