Ignoretica

New York, Waldorf Astoria, 1 iunie.

La prima audienţă de după-amiază, mi s-a prezentat dr. Horeb Naim, care îmi cerea trei sute de mii de dolari pentru a înfiinţa o nouă catedră la universitatea din New Mexico. Îmi scrisese de mai multe ori, dar niciodată nu-mi spusese despre ce ştiinţă sau despre ce disciplină era vorba. Astăzi, în fine, l-am obligat să-mi vorbească limpede.

— Ştiţi că în ţara d-voastră, începu dr. Horeb Naim, există deja catedre pentru toate ştiinţele cunoscute şi posibile şi, de asemenea, multe specialităţi, subdiviziuni ale acestor ştiinţe, chiar şi pentru învăţământul practic în care se aplică acestea, cum ar fi bucătăria sau viaţa conjugală.

Dar ştiţi, de asemenea, că toate aceste cunoştinţe acumulate de om şi aflate în posesia sa nu reprezintă decât o minusculă parte din tot ceea ce ignoră chiar şi cei mai savanţi dintre oameni. Astfel, în ciuda nenumăratelor catedre care fac fala colegiilor şi universităţilor noastre, una lipseşte, poate cea mai importantă: cea care să trateze ceea ce încă nu ştim sau nu vom şti niciodată.

Această ştiinţă a ignoranţei, eu am botezat-o „Ignoretica”. Vă cer protecţia pentru crearea a cel puţin unei catedre, unde ea să poată fi predată. Şi îmi permit să adaug că nimeni nu este mai bine pregătit decât mine pentru a o putea ocupa.

— Minunată idee! Am exclamat; vă mulţumesc că m-aţi ales tocmai pe mine ca mecena al ignoreticei, pe mine care sunt mult mai bogat în bani decât în cunoştinţe. Cu toate astea, aş vrea să-mi satisfaceţi o mică curiozitate, de altfel legitimă: dacă Ignoretica se ocupă de tot ceea ce noi nu ştim, cum veţi putea învăţa pe alţii ceea ce toată lumea ignoră?

Doctorul Horeb Naim îşi mângâie mica sa barbă sură, scoase din buzunarul vestei o oglindă rotundă în care îşi contemplă faţa măslinie pe care graţioase riduri desenau arabescuri, apoi zâmbindu-mi îmi spuse:

— Dragă domnule Gog, curiozitatea d-voastră confirmă utilitatea proiectului meu. Recunosc că nu v-am spus destul, dar mai am încă multe săgeţi ascunse în tolba mea.

Ignoretica, aşa cum am explicat-o eu într-un manual încă inedit, are în faţă un foarte vast câmp de cercetare. Nu de material duc lipsă pentru viitoarele mele prelegeri.

Mai întâi va trebui să fac un inventar minuţios a tot ceea ce nu ştim. Asta poate părea o iniţiativă disperată, dar o vom duce la capăt. Chiar ştiinţele cele mai avansate sunt încă pline de mistere şi de întrebări fără răspuns. Chiar şi ipotezele cele mai probabile rămân numai nişte tentacule care pipăie în întuneric. Astronomia a făcut nişte progrese extraordinare, dar noi nu avem încă o idee clară şi sigură asupra originii şi structurii universului; medicina a făcut miracole în ultimii cincizeci de ani, dar noi nu ştim încă adevăratele funcţiuni ale anumitor organe sau despre diferitele dispoziţii ale trupului nostru. Biologia a căpătat un rol de seamă printre ştiinţele autentice dar, cu toate acestea, ne rămân necunoscute cauzele care au determinat nenumăratele forme de viaţă vegetală şi animală.

După realizarea acestui inventar, Ignoretica îşi propune să rezolve o altă problemă, aceea de a împărţi subiectele necunoscute în două mari categorii: cele pentru care se întrevede o mare probabilitate de a fi descoperite într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat şi cele ce probabil nu vor fi niciodată cunoscute, fie pentru că se referă la întrebări absurde sau greşit puse, fie pentru că inteligenţa omenească nu dispune de mijloacele necesare pentru a le descoperi.

Ignoretica mai are şi o altă sarcină, aceea de a căuta, în decursul istoriei ştiinţelor, în ce fel şi prin ce metode au fost aflate acele adevăruri care în trecut erau necunoscute chiar şi oamenilor de geniu. Este o activitate cu caracter istoric şi analitic, care nu va fi cu nimic mai puţin utilă decât celelalte două.

Voi adăuga, numai pentru lămurirea d-voastră, că includerea Ignoreticii în învăţământul oficial va avea mari repercusiuni până şi în domeniul moralei. Demonstrând că lucrurile necunoscute sunt mult mai numeroase decât cele cunoscute, vom trezi în minţile oamenilor şi în special ale tinerilor, o umilinţă salutară. Iar pe de altă parte, arătând cum mintea omenească a putut transforma necunoscutul în cunoscut şi cum o va putea face şi mai bine în viitor, Ignoretica va întări îndreptăţitul orgoliu al omului gânditor. Presupun că acum am spus îndeajuns pentru a răspunde întrebării d-voastră şi pentru a vă obţine consimţământul.

Trebuie să mărturisesc că doctorul Horeb Naim a reuşit să mă cucerească. Poate m-am arătat niţel cam prea darnic, dar nu m-am putut împiedica să-i ofer un cec de trei sute de mii de dolari, pe care mi-am pus semnătura.