TATĂL A O SUTĂ DE COPII.

Pasadena, 17 iulie.

Marele neurolog C. W. Carr, care atâta vreme mi-a îngrijit sănătatea, a dorit să-mi petrec două săptămâni în minunata sa vilă, unde el însuşi vine adesea să-si odihnească sistemul nervos obosit.

În afară de mine, mai are aici câţiva invitaţi aleşi cu grije şi care îi asigură o companie agreabilă. Unul singur, cel mai taciturn şi mai îngândurat a trezit interesul bătrânului diavol al curiozităţii mele. Mr. H. B. este un tânăr înjur de treizeci de ani, de talie mijlocie, bine făcut, cu un frumos ten roz şi cu ochii de culoarea albăstrelelor.

Mănâncă la aceeaşi masă cu noi, dar vorbeşte puţin: atât cât trebuie pentru a nu fi considerat mut sau prost crescut, în timpul zilei rămâne mereu de-o parte, absorbit de gânduri. Nu l-am văzut niciodată surâzând. Am încercat de mai multe ori să-i vorbesc, dar mereu, sub pretexte pline de curtenie, s-a sustras. Nici de la profesorul Carr nu am putut afla nimic precis despre acest oaspete melancolic.

— Este un actor obosit, spunea el, un muzician ratat, un poet în vacanţă.

Toate aceste definiri evazive nu-mi spuneau nimic. Ieri, în sfârşit, pentru a obţine de la mine promisiunea unei subvenţii grase, Carr s-a decis să-mi spună adevărul.

— Acest tânăr, mi-a spus el, este un reproducător uman, care serveşte unor scopuri ştiinţifice. Ştiţi că în America metoda fecundării artificiale este din ce în ce mai răspândită. Entuziasmul anumitor biologi pentru acest experiment şi dezgustul anumitor femei pentru contactul sexual direct, îl favorizează şi îi dau posibilitatea să se extindă în continuare. Există multe femei care doresc cu ardoare să devină mame, dar care refuză ideea unei îmbrăţişări bărbăteşti, de obicei impetuoase şi puţin cam bestiale. Astfel că s-au gândit să le vină în ajutor prin aceste metode de fecundare artificială, cu care s-au, obţinut bune rezultate în selectarea raselor de bovine.

Bineînţeles că aceste femei doresc să aibă copii frumoşi, sănătoşi şi puternici: de aici importanţa alegeri seminţei. Pe de altă parte, biologii, preocupaţi pe drept de degenerescenta fizică progresivă a speciei umane, încurajază aceste experienţe fără contact direct, fiindcă ele permit o selecţie raţională şi higienică a taţilor colectivi.

O comisie de fiziologi, ginecologi şi higienişti caută în toată ţara masculi reproducători, consideraţi ca cei mai apţi să furnizeze un lichid seminal de bună calitate. H. B. a fost descoperit de această comisie şi, pentru a servi unui ideal, dar mai ales din motive financiare, a acceptat să facă parte din această rezervă de reproducători umani. El a furnizat voluntar sămânţă pentru câteva sute de femei pe care nu le-a văzut şi nu le-a cunoscut niciodată; după statisticile comisiei, el posedă toate calităţile fizice şi intelectuale pentru obţinerea unor excelente exemplare de Homo Sapiens. Într-adevăr, aşa cum mi se spune, fiii şi fiicele provenite din sămâţa sa au satisfăcut din plin pe necunoscutele sale neveste, dacă le pot numi astfel. Cu toate astea, niciuna din ele nu a vrut să-l întâlnească şi toate au refuzat să-i arate produsele colaborării sale.

Înţelegeţi acum motivele profundei sale tristeţi. Are o sută de copii, iar el e singur; a transformat în mame o sută de femei şi niciuna nu-l iubeşte. In ultima vreme melancolia sa a devenit atât de neliniştitoare încât medicii, patronii săi, mi l-au încredinţat pentru îngrijire; se află aici pentru o perioadă de repaus absolut. Simptomul cel mai grav e dat de faptul că s-a îndrăgostit de o femeie care nu-si doreşte nici bărbat, nici copil. De-abia însănătoşit, va trebui să revină la meseria lui de reproducător cu diplomă. Mi-e teamă, totuşi, că depresia sa sentimentală să nu-i fi alterat facultăţile genitale.

În această dimineaţă, l-am întâlnit pe H. B. L-am privit insistent dar nu am îndrăznit să-i vorbesc. Solitarul tată a o sută de copii mi s-a părut mai abătut decât în celelalte zile. De-abia m-a văzut, mi-a adresat un gest distrat de salut şi a dispărut.