AM MOŞTENIT UN SUFLET.

New-Parhenon, 22 ianuarie.

O ÎNTÎMPLARE, pe care-o uitasem, mi-a venit în minte ca să mă tortureze. Cu mulţi ani în urmă, când făceam afaceri, unul din asociaţii mei, George Springhill, s-a sinucis. În aceeaşi zi în care ziarele anunţau întâmplarea, primii de la el o scrisoare foarte ciudată. Îmi spunea că observase de câtva timp că e pe punctul de a înnebuni; şi decât să ajungă un nenorocit dement, preferă să-si curme viaţa. Adăuga că soţia lui era moştenitoarea tuturor bunurilor sale iar mie – şi aici începe nebunia – îmi lăsa sufletul său!

„Nevasta mea, scria el, fiind femeie, n-ar şti ce să facă cu el; n-am fii, cărora să-l trimit. Tu eşti singurul care are dreptul la un semn de recunoştinţă, pentru că eşti singurul care nu m-ai părăsit în momentele grele. Am băgat de seamă că unui om nu-i ajunge un singur suflet: îi lipsesc întotdeauna unele înclinaţii, unele experienţe, unele forme de pricepere. Cu două suflete vei putea depăşi pe ceilalţi şi pe tine însuţi. Te rog să nu-l dispreţuieşti pe al meu, ci să-i dai atenţia cuvenită.”

Cu toate că moartea bietului George nu mi-a făcut deloc plăcere – aş fi avut nevoie de el chiar în acele zile, pentru o manoperă importantă, care trebuia să facă să ne cadă în mâini o societate de cale ferată – nu am putut totuşi să nu râd. N-am dat nici-o importanţă acestei danii: era o probă a nebuniei care-l ameninţa. Închisei deci scrisoarea în sertarul cu documente curioase şi nu mă mai gândii la ea.

Dar, de câtva timp mă simt tulburat de ceva nou care se întâmplă înlăuntrul meu. Nu pot zice că mi s-a schimbat caracterul, dar e în spiritul meu o fermentare de noutăţi a cărei origine nu mi se pare limpede. N-am impresia că mă transform sau că pierd ceva, ci, dimpotrivă mi se pare că mă îmbogăţesc. Mi se întâmplă să primesc cu indulgenţă idei pe care înainte le-aş fi respins cu dispreţ sau care nu mi-ar fi venit niciodată în minte; încep să-mi placă unele forme, unele fantezii, unele rafinamente pe care mai înainte le ignoram sau nu mă interesau.

Acum câteva zile, pronunţând o frază în legătură cu vara, am văzut deodată apărând înaintea mea George Springhill: mi-am adus aminte că era una din frazele sale familiare. George scria versuri în tinereţea sa – şi aceasta explică, după părerea mea, înclinarea sa spre nebunie – şi acum observ că-mi place din ce în ce mai mult să-i citesc pe poeţi. Avea şi o puternică pasiune pentru muzică şi eu, care mai înainte abia puteam suporta cântecele la gramofon, acum simt nevoia să ascult ceva din Mozart şi din Schumann. Curiozitatea mea neaşteptată pentru religii mi-l aminteşte de asemenea pe George, care fusese un admirator al lui Swedenborg şi voise odată să mă introducă într-o lojă teosofică.

Era o fire caldă, pasionată până la exces. Aducea şi în afaceri un fel de frenezie romantică, ce ajuta de multe ori la reuşita unei întreprinderi – marile razii industriale nu se pot face fără puţină imaginaţie şi elan – dar care adeseori îi provocau pierderi grave. Câteodată simt în mine valuri de entuziasm fără motiv, de simpatie subită, de nerăbdare îndrăzneaţă, care-mi amintesc, nu ştiu de ce, de prietenul meu mort.

M-am dus să citesc din nou ultima sa scrisoare: este, fără îndoială, scrisoarea unui lunatec. Nu-i sigur dacă sufletul mai există după moarte şi chiar dacă ar exista, e limpede că omul nu poate dispune de el, că e destinat unei alte vieţi spre a-si urma propriul său destin. Cum se explică atunci eflorescenta de sentimente noi în spiritul meu, această asemănare progresivă între sufletul meu de acum şi cel al sinucigaşului?

Azi, de exemplu, m-am surprins citind cu multă plăcere Zarathustra de Nietzsche şi mi-am amintit că aceasta era cartea preferată a lui George. Când mi-a vorbit de ea întâia oară, aruncasem privirea pe câteva pagini, fără să înţeleg nimic. Chiar mă mirasem că un businessman poate să-si piardă vremea cu unele lecturi extravagante. Pe când acum.

Raţiunea mă înştiinţează că aiurez. N-am acceptat niciodată această moştenire. N-aş şti ce să fac cu ea. Dar unele fapte, de netăgăduit şi de neexplicat, mă îngrijorează.