Larma-i stinsă. Scena-i goală, mare.

Fac un pas, mă sprijin de-un uşor.

Desluşesc cu-auzul, în rumoare,

Tot ce mă aşteaptă-n viitor.

Ţintuit mă simt de bezna toată

Cu binocluri multe, mii şi mii.

Cupa asta, sfinte Ava, Tată,

Dacă poţi, s-o sorb nu mă sili.

Planu-ţi drastic s-ar putea să-mi placă,

Sunt de-acord cu rolul hărăzit.

Dar o altă dramă-acum se joacă

Şi te rog de ea să fiu scutit.

Însă piesa-i scrisă. Şi cuprinsul,

Şi finalul se cunosc de-acum.

Singur sunt cu tot fariseismul.

Calea vieţii nu-i un simplu drum.