Soarele s-a-ncins pe cer ca para,

Râpa s-a smintit fară temei.

        Are spor în toate primăvara

        Ca o mulgătoare-n truda ei.

De-anemie neaua se topeşte,

N-are puls pe crengile de fum,

Însă-n grajduri viaţa abureşte,

Furcile sunt sănătoase tun.

Ce mai zile! Ce mai nopţi de vrajă!

Streşinile picură argint,

Ţurţurii mor lin în pârâiaşe

Subţirele, veşnic clipocind.

Grajd, poiată – sunt deschise toate,

Ciugulesc hulubii prin noroi.

De atâta viaţă vinovat e

Aburul cel proaspăt de gunoi.