Visând la ochii dulci ai dragii mele,

Am aruncat, spre casa ei trecând,

Într-un mănunchi, albastre viorele

Și dorul meu turburător de gând.

Un stol de rândunici gălăgioase

L-au prins din zbor și-acum, în adevăr,

Îți bat în geamuri, vesele, să-ți lase

Amoru-n gând și florile în păr!