Eu sunt un haos de-ntuneric,

Un biet smintit fără noroc.

Tu cântă, glasul tău în noapte

E ca o jerbie de foc!

Frumoaso, viața mea amară

E lanț de chinuri și plânsori,

Tu râzi, în trista mea sahară

Din râsul tău vor crește flori!

Pe când în inima mea arsă

Durerea-nfige dinți de șarpe,

Blândețea ochilor tăi varsă

Melancolia unei harpe!

Și e destul ca rochia-ți albă

Într-o alee să tresară,

Ca-n sufletu-mi de iarnă rece

Să crească flori de primăvară!