În zori de zi am fost izvorul

Cel șoptitor prin viorele;

Și mi-era unda mai albastră

Ca cerul plin de rândunele!

Dar la amiazi a vrut iubirea

Spre mine farmecul să-și poarte,

Și-acum mi-e apa turburată

Și toate florile sunt moarte!

Iar dacă tu te uiți prin ramuri

Deseară când sfârșești de tors

Și vezi o lacrimă pe geamuri,

Sunt eu, ce poate m-am întors!